Presa sportivă are nevoie de paraschiveşti

Fotbalul fierbe mai ceva decât Dunărea la Cazane. E groasă rău de tot. S-a strâns clasamentul în zona sa de fudulie şi tot el, clasamentul, ameninţă cu retrogradarea vreo jumătate de duzină dintre echipele primei ligi.

Fotbalul fierbe mai ceva decât Dunărea la Cazane. E groasă rău de tot. S-a strâns clasamentul în zona sa de fudulie şi tot el, clasamentul, ameninţă cu retrogradarea vreo jumătate de duzină dintre echipele primei ligi. Poziţionarea concurenţilor înaintea asaltului final ar fi extrem de promiţătoare într-o competiţie sportivă care-şi respectă definiţia. Nu însă şi în găinăria aviară din liga lui Mitică. La noi, clasamentul realizat pe baza punctelor câştigate în teren este tratat ca o notă de plată făcută pe colţul mesei de ospătari meseriaşi în ciordeală. Clasamentul este ignorat, este contestat, este fluierat. În ierarhia cluburilor mitice – acea ierarhie validată de vulg şi îndelung comentată de trepăduşi săraci în capul lor – se punctează temeinic doar prin discursuri urduroase. Golănia este la mare preţ, golănia este valuta în faţa căreia nici o vamă nu rezistă.

Săptămâna trecută invocam necesitatea unei acţiuni ferme a sanitarilor sociali. Afirmam că numai nişte gunoieri harnici ar putea curăţa locul de reziduurile bipede care au sufocat fotbalul. La câteva zile distanţă, Radu Paraschivescu, editorialist al Gazetei Sporturilor, scria:

“Mi-am impus să nu cauţionez prin nici un cuvânt apariţiile toxice din lojile fotbalului. Am îndemnat într-o emisiune tv să le boicotăm în cel mai simplu şi paşnic mod: prin ignorare. Am mizat pe solidarizarea breslei, pe instinctul ei sanitar, şi am crezut, naivul de mine, că am reuşit să conving măcar un ziarist sau un realizator de emisiuni. Evident, nu s-a întâmplat nimic”. În final, Radu Paraschivescu a spus la revedere, cel puţin pentru o perioadă de timp, jurnalisticii pe teme sportive. Nu l-am citat doar pentru că eu îi dau dreptate. Am reluat spusele sale în speranţa că insistenţa prin repetiţie va avea, la un moment dat, ecoul scontat.

Presa, presa sportivă are nevoie de paraschiveşti. Regret că Radu, titular al opiniei, a renunţat. Îi respect însă decizia. Respect care sporeşte dispreţul tot mai profund faţă de cei care înoată între ape. Faţă de cei care bagă ditirambe nervoase în condamnarea unor derbedei ai fotbalului, dar nu se sfiesc să împrumute partitura acestora în crearea unor scandaluri artificiale, scandaluri despre care se spune că vând bine.

Presa sportivă are nevoie de paraschiveşti. Altfel vor rămâne în serviciu doar cei care l-au determinat pe Ciprian Marica să declare: “Cred că sunt lucruri normale, care se întâmplă în orice campionat, adică scandaluri...”. Curioasă normalitate!