x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Președinte de clasa a III-a

0
Autor: Sabina Iosub 22 Apr 2019 - 08:35
Președinte de clasa a III-a


O să încep abrupt!

Dacă Iulius Filip nu exista, Klaus Iohannis nu avea cum să ajungă președinte. Augustin Lazăr ajungea însă procuror general al României comuniste. Avea toate calitățile și excela în cea mai importantă: răspundea atât de bine la comenzi, încât, la 30 de ani, era în stare să țină oameni în pușcărie fără măcar să-i vadă la față. Calitate recuperată și în democrație, domnul Lazăr fiind renumit și recunoscut pentru felul prompt în care se execută.

O să continui și mai abrupt!

Augustin Lazăr este cel mai înalt demnitar din statul român demis de un deținut politic. S-a întâmplat la 30 de ani de la Revoluție și asta chiar spune multe despre felul strâmb în care ne-am reconstruit, modul greșit în care ne-am evaluat trecutul și poticnelile din evoluția noastră. Nu mă contraziceți, știu că Lazăr a fost pensionat, și nu demis. Prefer însă să citesc trimiterea lui acasă ca pe o demitere mascată. Măcar din respect pentru Iulius Filip și pentru toți cei cărora Augustin Lazăr și alții ca ei le-au furat fără milă și omenie ani din viață. 

Pentru mine, pensionarea lui Lazăr e o demitere. Fără mărturia domnului Filip, Lazăr candida din nou pentru un mandat de procuror general și dădea în continuare lecții despre Justiție, uneori cu lacrimi în ochi provocate probabil de concentrația prea mare de vopsea de păr (nu vă chinuiți, femeile înțeleg bine asta). 

Știu, palidă consolare pensionarea unui individ pe care un întreg sistem a încercat să-l salveze găsind tot felul de situații în care se aruncau în spatele unor oameni cu numele de Lazăr actele și acțiunile singurului Lazăr care interesa Sistemul. Până la urmă, sătul de dureri de cap, Sistemul a decis că Augustin Lazăr, realul Augustin Lazăr, aduce mai multe belele decât beneficii, așa că mai bine pleacă. Iar președintele s-a executat. 

Iar acum o să fiu mai abruptă ca niciodată! 

Dacă era un președinte de primă clasă, Klaus Iohannis semna un decret prin care Iulius Filip era măcar cavaler al Ordinului Steaua României. Avea toate datele pentru asta, că doar a primit și el distincția de la Traian Băsescu în 2007 doar pentru că era primar. Dacă era președinte de primă clasă, o lua înaintea Sistemului și-l demitea pe Augustin Lazăr de când Iulius Filip a deschis gura. Dar, nu! Președintele a preferat o decorație de clasa a III-a - valoroasă, nu zic nu, însă nu de nivelul lui Iulius Filip - și a așteptat să-i iasă lui Lazăr calculele unei pensii nu de clasa I-a, ci premium de-a dreptul.

Cine a învins până la urmă? Tot Iulius Filip!

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de