x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Preşedintele Băsescu miroase a mici

0
Autor: Lucian Avramescu 02 Iun 2009 - 00:00
Preşedintele Băsescu miroase a mici Cristian Marcu/


Boala cu care dă piept România în aceste luni, săptămâni şi zile nu este nici gripa porcină, nici gripa aviară şi nici o amig­da­li­tă de provenienţă extraterestră, tri­mi­să spre a ne nimici.



Panromânismul e vânturat şi va mai fi până la coada anului de boala lui Traian Băsescu de a fi din nou, pentru o altă nefericită veşnicie de cinci ani, preşedinte. Băsescu e atins mor­tal de acest virus. Ei, am putea zice, pitiţi în spatele unei batiste politice de unică folosinţă, ce treabă avem noi cu frisoanele lui? Vom vota la toamnă şi ve­dem ce iese. Nu-i atât de simplu.  Bă­ses­cu ne vrea contaminaţi pe toţi, şi pentru răs­pândirea microbului e în stare de orice.

Trăim săptămâni în care zgomotul sterilităţii politice a domnului Băsescu, singurul politician care n-a produs nimic, niciodată, în folosul ţării,  devine asurzitor. Totul, de la împrumutul nimi­citor, care amanetează România pentru eternitate, până la  aterizarea elicopterului la o tăiere de moţ în Pocreaca sau la o tundere de mioare în înţărcaţii din Deal, de la "luările de poziţie" în chestiunea bacşişului ospătarilor şi până la brusca descoperire a valenţelor curativ-educative ale vizitelor peste hotare, e încins în cureaua lată a acestei pofte. Preşedintele e bolnav de preşedinţie. Preşedintele e musai să se vadă, să ne umple zilele, nopţile, să ne confişte, fără recreaţii, timpanele şi văzul. El combate criza, el ţine, cu braţe marinăreşti, leul să nu cadă în prăpastie, el crapă de ziuă stâncile cerului pentru a răsări soarele şi el ne dă pâinea cea de toate zilele, atunci când se nimereşte să fie mereu de mâncare în toate amărâtele case. L-am auzit pe Stolojan, unul din lăutarii tarafului prezidenţial, într-o scenetă de campanie care pare încărcată de umor dacă n-ar  piti un cumplit tra­gism. Aveţi careva vreun euro în buzunar? - consultă de pe scenă publicul propagandistul înveşmântat portocaliu. Nuuuu! - răspunde previzibil poporul adunat buluc. Ei bine, zice scosul de la naftalină, cel care a murit o dată pentru a-l face pe Traian Băsescu preşedinte şi încă o dată pentru a-l unge prim-minis­tru (n-o să-şi imagineze cineva că Boc e premier!), guvernul acesta vă va umple buzunarele cu euro. Ei, na! Cum ne va umple Boc buzunarele cu euro? Nu ni le va umple. Şi ce dacă? Important e să spui, să repeţi. Spune-i unuia că arată cam stacojiu de zece ori într-o zi şi va sfârşi nu numai ducându-se la doctor, ci îmbolnăvindu-se de-a binelea. Socru-meu, care a împlinit acum câteva zile 83 de ani, mi-a istorisit o întâmplare din satul lui, de prin anii '50. Ruşii erau aici şi ne aflam în plin stalinism. Propaganda, inclusiv combaterea misticismului, era desfăşurată asiduu, pe reţete aduse de la Moscova. În şcoala sătească din Risipiţi, copii scheletici (era după război, secetă, foamete) ascultau supuşi  lecţia învăţătorului. Cine vă dă vouă pâine, copii? - întreabă dascălul. Doamne, Doamne - răspund copilaşii, fiindcă aşa ştiau de la părinţi. Nu, îi mustră omul ca­tedrei. Ia spuneţi voi: "Doamne, dă-ne pâine!". Copiii repetă în cor. Nu pică din tavan nici o pâine. Ia spuneţi acum: "Sta­lin, dă-ne pâine!". Copiii se supun din nou şi, ca prin minune, dintr-o trapă a po­dului se revarsă în clasă un coş de pâi­ne şi covrigi. Ţâncii se bulucesc şi în­fu­ lecă fericiţi. Dezlegarea minunii era sim­plă. Unul de la primărie, al lui Beşină, ăsta era numele lor de familie, la tot neamul, se suia de cu zori în pod şi răsturna coşul  când  auzea invocarea tătucului de la răsărit. Să ne mirăm că-n '53, parcă atunci a murit Stalin, unii copii plângeau de se zdruncina cămaşa pe ei?

Negustoria de palavre acoperă veselă România. Turismul nostru, sinonim transhumanţei şi pelerinajului la moaşte, se rezumă deocamdată la sprintena bejenie a domnului Băsescu, posesor al unui abonament gratuit nonstop la elicopter, şi a doamnei Udrea, până una alta singura care s-a dat cu schiurile, cu calul şi cu avionul prin toate hotelurile patriei. Se mai plimbă aşişderi domnişoara Băsescu, fată de o splendidă mediocritate, abia acum vizibilă în toată nuditatea ei, când a fost învăţată să turuie dis­cursuri fade, periate de faimoasele "succesuri". Într-o ţară cu atâţia copii citiţi, mintoşi, doldora de carte, ea ne va reprezenta cert acolo unde ne-au făcut fala Iorga şi Titulescu. Pentru acest ambâţ al lui Băsescu se cheltuiesc sume uriaşe, dar cine să-şi mai pună întrebări? Preşedintele, după ce a dansat lângă atâtea grătare cu mici, se află acum în Israel. Inspirat. Evreilor, mai ales celor originari din România, le plac micii. Traian Băsescu le trezeşte nostalgii. De aici voturile. Identificat cu petrecerea şi grătarul cu mici, pe reţeta  pâinii din pod a lui Beşină, preşedintele are toate şan­sele să ne conducă etern.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de