x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Preşedintele jucător nu poate fi arbitru

0
Autor: Ion Cristoiu 04 Mai 2009 - 00:00

Avem astfel o altă semnificaţie majoră a momentului de la Cotroceni: divorţul dintre Traian Băsescu şi ONG-uri.



Cel care a impus Guvernului şi Parlamentului această incredibilă răsturnare a normalului democratic în adoptarea Co­du­ri­lor a fost Traian Băsescu. La 17 februarie 2009, domnia-sa a convocat la Cotroceni factorii responsabili de Coduri şi, în cel mai pur stil ceauşist, a impus ca până la 15 mai 2009 cele patru Coduri să fie adoptate de Guvern, dezbătute de Parlament şi votate de cele două Camere. La 26 februa­rie 2009, după ce Guvernul se executase (asemenea Guvernului Dăscălescu la or­di­ne­le lui Nicolae Ceauşescu), Traian Bă­ses­cu a proclamat ca la 15 mai 2009 Codurile să fie adoptate prin asumarea răspunde­rii, astfel încât până la 20 mai 2009 România să aibă patru noi Coduri. Pentru acest iureş incredibil, unic în istoria lumii civilizate, Traian Băsescu a invocat exigenţele Uniunii Europene. Dincolo de faptul că Uniunea Europeană a dezminţit ulterior că ar fi impus o astfel de cerinţă, rămâne adevărul că, o dată cu venirea lui Traian Băsescu la Cotroceni, s-a renunţat la un Cod Penal care trecuse deja prin toate procedurile. Dacă - şi pe drept cuvânt - Uniunea Europeană ne-a reproşat că n-avem măcar un Cod Penal nou, vinova­tul principal rămâne Traian Băsescu.

Coaliţia Opriţi Codurile! şi-a propus însă un obiect mult mai radical decât cel de a impune o dezbatere parlamentară serioasă. Cele 20 de organizaţii au cerut blocarea oricărei dezbateri parlamentare (şi acelea normale) pentru ca proiectele celor patru Coduri să beneficieze înainte de a fi adoptate de Guvern de o dezbatere publică amplă. După ce a atacat Guvernul pentru graba şi lipsa de transparenţă, Coaliţia s-a adresat preşedintelui Traian Băsescu pentru a media conflictul dintre Coaliţie şi Guvern. Într-adevăr, potrivit articolului 80, alineatul 1 din Constituţie:

"Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna func­ţio­nare a autorităţilor publice. În acest scop, preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate". În cazul Codurilor, între cele 22 de ONG-uri, reprezentând societatea civilă, şi Guvern, şi Parlament, reprezentând statul, s-a ivit un conflict. Într-un asemenea caz, preşedintele poate şi trebuie să joace rolul de mediator. Teoretic, Coaliţia a fot îndreptăţită în gestul de a se adresa preşedintelui României. Practic, gestul ei rămâne absurd. Aşa cum s-a văzut mai sus, cel care a impus Guvernului şi Parlamentului heirupismul dictatorial în adoptarea celor patru Coduri a fost chiar preşedintele Traian Băsescu. Din acest punct de vedere, Adrian Năstase a avut dreptate sesizând, pe blogul său, că medierea trebuia făcută între Traian Băsescu şi Traian Băsescu. Se degajă astfel o primă semnificaţie majoră a momentului de la 22 aprilie 2009. El a dezvăluit mai mult decât alte momente catastrofa reprezentată de părăsirea de către Traian Băsescu a rolului constituţional de arbitru, pentru a-şi impune, sub sintagma preşedinte-judecător, pe cel de Nicolae Ceauşescu al regimului PD-L-PSD. Membrii Coaliţiei s-au dus exact la cine nu trebuia: la cel care ordonase heirupismul cu trecerea Codurilor. N-au ştiut acest lucru cei prezenţi la întâlnirea cu Traian Băsescu? Fireşte că au ştiut. De altfel, acţiunea lor s-a dezvăluit de la un capăt la altul pur electorală. Au venit la Cotroceni în tricouri pe care scria Codul de la cap se împute, au refuzat ostentativ să-i dea pre­şedintelui vreun document. La rându-i, Traian Băsescu, după trecerea iritării de moment, a manevrat în aşa fel încât să micşoreze impactul electoral. Le-a cerut participanţilor amendamentele la Coduri, făgăduindu-le că, dacă au amendamente, le vor putea depune într-un anumit termen. Numai că membrii Coaliţiei veni­seră pentru altceva decât pentru solici­tarea de timp mai lung pentru amendamente.  Veniseră să ceară blocarea procesului de adoptare în Parlament. Cum n-au sesizat manevra preşedintelui, au plecat fără să afirme clar de ce veniseră. Avem astfel o altă semnificaţie majoră a momentului de la Cotroceni: divorţul dintre Traian Băsescu şi ONG-uri. Din punctul nostru de vedere, acţiunea electorală a societăţii civile e criticabilă. Mult timp, aceleaşi ONG-uri au făcut campanie electorală în favoarea lui Traian Băsescu. Acum au purces la o campanie electorală împotriva lui Traian Băsescu. Pro sau contra, tot campanie electorală se numeşte. Altfel spus, tot abatere de la statutul de neutralitate politică a ONG-urilor.  Ca analişti însă, nu putem să nu remarcăm divorţul dintre Traian Băsescu şi societatea civilă. Cu efecte ce se vor vedea, probabil, la scrutinul prezidenţial.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   traian,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de