Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După ceremonia de învestire a Guvernului din 22 decembrie 2008, Traian Băsescu a simţit nevoia unui moment de relaxare prin masaj. Şi unde în altă parte se putea duce pentru a i se face un masaj de întrebări mieroase decât la B1, televiziunea clanului Păunescu?
Sub privirile languroase ale lui Radu Moraru şi în răsunetul aplauzelor contracost, spre deosebire de cele primite de Ceauşescu, plătite de patronii postului, Traian Băsescu a pălăvrăgit mai bine de două ore. Venind vorba de alianţa PD-L-PSD, după ce şi-a dat obolul smiorcăielilor telenoveliste, declarând că a pierdut o parte însemnată din electorat pun refacerea FSN, Traian Băsescu a reiterat teza visului văzut cu ochii. De data asta, exclamaţia a beneficiat de o explicaţie. Ce vis şi-a văzut cu ochii domnul preşedinte patronând ceremonia de la Cotroceni? Visul de a făuri o alianţă în stare să facă faţă provocărilor uriaşe ale crizei? Nici vorbă. Pentru că, potrivit mărturiei sale, visul pe care l-a văzut în seara zilei de 22 decembrie 2008 dura nu de o lună, cât trecuse de la scrutin, ci de aproape patru ani.
Mărturisea Traian Băsescu lui Radu Moraru, care oricum nu înţelegea nimic, atent cum era să-i iasă cât mai bine masajul, că exclamaţia nu era legată de structura politică a Guvernului, ci de majoritatea parlamentară. Încă din 2005, domnia sa şi-a dorit o majoritate de două treimi în Parlament, pentru a revizui Constituţia. O majoritate pe care doar o alianţă PD-L-PSD o poate asigura.
E greu de explicat cum a ajuns Traian Băsescu să-şi dezvăluie deodată ţelul ascuns până atunci sub faldurile nevoii unui guvern de criză. Poate că văzându-se cu sacii în căruţă, a socotit că-şi poate permite să fie sincer. Poate că, îmbăiat în dulceaţa de pupici a dialogului, drogat de aplauze, îşi va fi pierdut autocontrolul.
Sigur e că prin această mărturisire Traian Băsescu s-a demascat:
1) Că n-a avut de gând în nici o clipă să înlesnească o alianţă PD-L-PNL. Nu de alta, dar o astfel de alianţă nu i-ar fi asigurat majoritatea de două treimi cerute de Revizuirea Constituţiei.
2) Că a tras pe sfoară poporul român invocând în favoarea Alianţei PD-L-PSD interesul naţional când, în realitate, era vorba de interesul său personal.
Pentru că, din câte se ştia până în acel moment, prin reformarea statului român, Traian Băsescu înţelegea revizuirea Constituţiei în aşa fel încât domnia sa să devină un Ceauşescu al României zise şi democratice.
La consultările de la Cotroceni privind noul Guvern, liderii PSD au rămas cu gura căscată întâlnind un Traian Băsescu languros, şoptindu-le la ureche vorbe de dragoste. Au pus schimbarea la faţă a preşedintelui pe disperarea unui şef de stat în faţa crizei. Nu le-a fost prea greu. În perioada campaniei electorale, Traian Băsescu îşi făcuse un fel de a fi din a trage semnale de alarmă privind dificultăţile crizei.
Mărturisirea din seara lui 22 decembrie 2008 ar fi trebuit să-i pună pe gânduri.
Ea ne dezvăluia o comedie straşnică jucată de domnul preşedinte. Traian Băsescu avea nevoie de PSD la guvernare nu pentru că un guvern minoritar PD-L-UDMR n-ar fi făcut faţă crizei. Nu pentru că PNL refuzase să se alieze cu PD-L. Nu pentru că PSD avea oameni competenţi.
Avea nevoie de PSD pentru o majoritate de două treimi în stare să-l facă dictator cu acte în regulă.
Liderii PSD n-au dat nici o atenţie mărturisirii lui Traian Băsescu. În consecinţă, nu s-au alarmat că au fost traşi pe sfoară. Nu s-au alarmat nici când au văzut componenţa Guvernului, alcătuit cu picioarele parcă. Nu s-au alarmat nici când au văzut că Traian Băsescu nu mai scoate o vorbă despre criză.
Miercuri, 14 ianuarie 2009, Traian Băsescu a convocat o întâlnire la Cotroceni cu premierul şi cu preşedinţii celor două Camere. Pentru a discuta Planul anticriză al Guvernului? Pentru a-şi exprima îngrijorarea că Guvernul e un pachebot beat? Nici vorbă.
Pentru a lansa acum, în plină criză abătută peste ţară, în condiţiile unui Guvern care nu funcţionează, al unei alianţe minate de suspiciuni, campania de revizuire a Constituţiei.
De ce? Pentru că Traian Băsescu se grăbeşte. Vrea să treacă prin Parlament cât mai repede Revizuirea Constituţiei. Până nu se destramă majoritatea de două treimi necesară transformării sale în dictator cu acte în regulă.
Sâmbătă, 17 ianuarie 2009, şi duminică, 18 ianuarie 2009, liderii PD-L, reuniţi la Poiana Braşov, au proclamat drept prioritatea priorităţilor pentru grupurile parlamentare, reformarea statului român. Altfel spus, transpunerea în viaţă a indicaţiilor Tovarăşului de la Cotroceni. Asta înseamnă că PSD-ul va fi supus presiunilor de către partenerul de coaliţie să dezbată şi să voteze în această sesiune parlamentară nu măsurile anticriză, cerute de interesul naţional, ci revizuirea Constituţiei, cerută de interesul lui Traian Băsescu.
Nici acum nu se alarmează PSD-ul?!
