x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid”

0
Autor: Radu Tudor 16 Feb 2011 - 18:40

Nu era de ajuns că România se zbate într-o incertitudine profundă şi înde­lun­gată. Că orbecăie spre o ieşire din cri­ză, dar e izbită mereu cu capul de pe­reţi. Prea mulţi oameni sunt apăsaţi de grija zilei de mâine. Unii au salariile tăiate, alţii au rămas fără un loc de muncă, destui sunt de-a dreptul spe­riaţi de o posibilă concediere. Altora nu le ajung banii de pe o lună pe alta, ratele şi datoriile îi aduc pe mulţi în stări depresive. Frustrări că nu pot asigura copiilor cele necesare, probleme de sănătate şi cheltuielile ce decurg de aici.

Societatea româ­neas­că arată acum ca o casă prin care au trecut vandalii. Ori în care au descins mascaţii, greşind adresa. Totul e răs­co­lit, nimic nu este la locul lui, pani­ca e cuvântul de ordine. Deşi au pro­vo­cat grave disfuncţionalităţi în do­me­nii esenţiale, precum sănătatea şi edu­caţia, până dincolo de limita afec­tă­rii securităţii naţionale, actualilor gu­vernanţi nu le stă mintea la aceste ches­tiuni. Dintotdeauna preşedinte al Partidului Democrat (?!) Liberal, Tra­ian Băsescu a impus, cu de la sine pu­tere, o nouă temă pe agendă. Schim­barea Guvernului şi a primului-ministru. Raţiunile? Ni le-a explicat chiar domnia sa, prin afirmaţiile redate de Antena 3. Să nu piardă PDL alegerilor locale şi parlamentare. Deci puterea şi accesul la bani. Plus ser­vi­rea continuă, până în 2014, a centrului unic de comandă – Palatul Cotroceni.

Discuţiile dintre conducerea PDL şi preşedintele ţării dezvăluie o reali­ta­te portocalie absolut greţoasă şi revoltătoare. Nu le pasă câtuşi de pu­ţin de ţară. Ei, interesele lor politice şi financiare, şmecheriilor lor de imagine pentru a-şi salva pielea. Ei cu ei, voi cu voi... În plin efect al crizei eco­nomice amplificate de incompetenţa înfiorătoare a Cabinetului Boc, când orice angajat sau patron de SRL aşteaptă disperat o măsură favorabilă cât de mică, ei vorbesc despre cum să-i mai fraierească încă patru ani pe oameni.

Preşedintele României n-are nici măcar intenţia de a simula respec­ta-rea Constituţiei şi a regulilor de­mo­cra­ţiei europene. Din proprie iniţi­a­ti­vă, se duce peste partidul de guvernamânt şi coaliţia majoritară să-şi impună ideile. Revenim astfel la o meteahnă ceauşistă, aceea prin care sute de oameni ascultă şi aplică ce vrea unul singur. Democraţia înseamnă exact invers, că sutele de voci şi creiere alese liber, în urma dezbaterii, să ajungă la o concluzie pe care i-o prezintă aceluia singur, din fruntea statului. Şi acesta din urmă, ca un servant suprem al democraţiei, pune în aplicare ce au decis partidele din arcul guvernamental.

Deşi mi se pare un demers inutil pentru cei obligaţi să-l respecte, voi reproduce totuşi articolul 84 din Constituţie: „Incompatibilităţi şi imu­ni­tăţi. (1) În timpul mandatului, Pre­şe­dintele României nu poate fi membru al unui partid”. Judecând gestu­rile şi acţiunile preşedintelui Băsescu, domnia sa nu este doar simplu membru al PDL. Este, ceea ce a fost dintotdeauna, patronul absolut al acestei formaţiuni. Strânge toată crema PDL şi dă ordine. Indicaţii preţioase. Adică se implică nemijlo­cit în viaţa de partid. Este un activist înfocat. Voluptatea ce se degajă din mototolirea paginilor Constituţiei îi va aduce preşedintelui Băsescu destule motive pentru o viitoare suspendare. Nimeni nu-l duce într-acolo. O face singur, incapabil să reziste acestei pofte păcătoase. „Iar am bulit-o” era una din replicile sale favorite, spuse unui consilier ce i-a fost foarte apropiat, dar care l-a părăsit, ca mulţi alţii.

Această democraţie cu fundul în sus în care ne aruncă regimul de azi aruncă politica româneasca în urmă cu 25 de ani. Convenţia Naţională a PDL din luna mai, cea sub semnul căreia stau toate aceste mişcări vizi­bile şi subterane ale puterii, seamănă deja cu lupta pentru putere din interiorul congreselor comuniste din anii ’60. Ceauşescu loveşte sub centura lui Chivu Stoica, Maurer îl slujeşte pe viitorul dictator, Drăghici şi alte figuri sinistre încearcă din răsputeri să-i tragă preşul de sub picioare viitorului „mult iubit şi stimat”. Mafie politică în toată regula, cu tot ce decurge din ea.

PDL mai are o brumă de susţinere populară. Traian Băsescu la fel. Dacă după scandalurile de corupţie care se ţin lanţ în miezul acestei puteri tot ce pot face este să trateze România ca pe moşia lor, fără să ţină cont de lege şi Constituţie, viitorul sună sumbru. Nu doar pentru orice român afectat de anii menţinerii în criză prelungită a tăierilor şi incompetenţei. Ci şi pentru această putere abuzivă, arogantă şi răzbunatoare. Cum îşi aştern ei acum, aşa vor dormi. Nu le doresc răul, n-am făcut asta niciodată cu nimeni. Dar tare mi-e că nu vor închide un ochi după toată această noapte a democraţiei.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de