Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astfel, fuziunea PD şi PLD poate fi semnul că Traian Băsescu a renunţat la fantasmagorica iluzie a legăturii directe cu Poporul pentru legătura cu clasa politică. Sau măcar cu o parte a acesteia.
Pe parcursul emisiunii Sinteza Zilei de la Antena 3 primesc SMS-uri pe telefonul mobil, dinadins aşezat in faţa mea, pe masă pentru a le putea citi. Spre deosebire de mesajele de pe Forumul Jurnalului Naţional sau chiar de pe cel al emisiunii, simple expresii ale nevoii de a injura sub pelerina anonimatului, pe cele de pe telefonul meu le iau in serios: vin de la oameni pe care-i cunosc, ii preţuiesc şi in a căror opinie am incredere, pentru că aparţin unor competenţe. Luni seara, in timp ce discutam decizia luată la Cotroceni â pe nepusă masă â de fuziune a PD cu PLD, intr-un nou partid, Partidul Democrat Liberal, am primit de la profesorul Alexandru Radu următorul mesaj: "V-am spus că urmează o surpriză din partea lui T.B.! Este lecţia pe care a invăţat-o".
Ocupat cum eram să dezleg toana care l-a imboldit pe Traian Băsescu să impreuneze cele două formaţiuni, care nu numai că nu se găndeau la o căsnicie, dar, mai mult, se priveau cu ochi răi, gata să se impungă, n-am luat in seamă mesajul distinsului domn profesor, unul dintre cei mai buni specialişti in partide postdecembriste. Intors acasă, după ce am citit variantele pe internet ale ziarelor de a doua zi mi-am amintit de opinia trimisă de Alexandru Radu. La emisiunea anterioară, la care am ţinut locul lui Mihai Gădea, ca moderator, i-am intrebat pe invitaţii din platou dacă Traian Băsescu a invăţat ceva din lecţia Referendumului. Profesorul Alexandru Radu mi-a răspuns că speră să fi invăţat şi că, drept urmare, ne putem aştepta in curănd la o surpriză dinspre Cotroceni. In viziunea domniei sale, aşadar, decizia de a comanda lui Emil Boc şi Theodor Stolojan, suiţi la Cotroceni pe brănci, aşa cum trebuie cănd vii la papucul Sultanului, e consecinţa lecţiei invăţate de Traian Băsescu din eşecul dureros al Referendumului. In ce sens? Foarte simplu.
Convocarea Referendumului a fost făcută de Traian Băsescu nu de dragul votului uninominal, ci pentru a arăta tuturor - amici şi duşmani - că Poporul e de partea sa. Dacă romănii ar fi dat năvală la urne la simpla chemare de la Cotroceni, Traian Băsescu, dedulcit la Referendumuri, ar fi convocat căte unul la o lună, realizăndu-şi ţelul dictaturii de tip Lukaşenko prin intermediul Poporului. Poporul nu s-a grăbit să vină la simpla sa chemare. A venit la urne doar in măsura in care structurile teritoriale ale PD şi PLD l-au scos din case. Acolo unde aceste structuri teritoriale n-au funcţionat sau n-au fost puternice, Poporul a rămas acasă. Ici-colo l-au mai scos la urne structurile teritoriale ale PSD, avute in arendă de baronii locali penali. Experienţa Referendumului i-a arătat preşedintelui că imaginea Poporului iubitor, cu care se amăgise domnia sa, făcănd băi de mulţime, e o dulce iluzie. Nu era nevoie de lecţia Referendumului ca să tragă această concluzie. Cu un pic de luciditate şi, mai ales, cu un pic de scepticism faţă de el insuşi ar fi sesizat că intălnirile cu Poporul din campania pentru primul Referendum nu fuseseră deloc rezultatul unor impulsuri spontane ale celor din Piaţă sau din sală. Aşa-zisul Popor de la Iaşi, de la Cluj, din Piaţa Universităţii, nu venise din proprie iniţiativă să-i soarbă propoziţiile simple şi să-i aplaude behăiturile, ci fusese adus din toată ţara contra cost, de maşinăria organizatorică a PD-ului, condusă de Vasile Blaga. Lecţia invăţată de Traian Băsescu după Referendum: Relaţia directă cu Poporul e o imposibilitate. Această relaţie e mijlocită de partidele politice. In consecinţă, pentru a-şi atinge ţelurile, Traian Băsescu s-a găndit că are nevoie de un partid puternic, dispunănd nu atăt de o ideologie şi de personalităţi, căt mai ales de structuri in teritoriu, de baroni locali şi de surse de finanţare. Astfel, fuziunea PD şi PLD poate fi semnul că Traian Băsescu a renunţat la fantasmagorica iluzie a legăturii directe cu Poporul pentru legătura cu clasa politică. Sau măcar cu o parte a acesteia.
Işi va realiza preşedintele scopurile sale mai mult decăt transparente - de a transforma Romănia intr-o şalupă beată prin intermediul noului partid? E o intrebare al cărei răspuns depinde de o mulţime de necunoscute, intre care la loc de frunte se situează voinţa lui Dumnezeu. Pentru că, vorba aia: omul propune, Dumnezeu dispune! Şi, deşi lui Traian Băsescu muritorii din PD şi PLD ii spun Zeus, tot om rămăne.
Ocupat cum eram să dezleg toana care l-a imboldit pe Traian Băsescu să impreuneze cele două formaţiuni, care nu numai că nu se găndeau la o căsnicie, dar, mai mult, se priveau cu ochi răi, gata să se impungă, n-am luat in seamă mesajul distinsului domn profesor, unul dintre cei mai buni specialişti in partide postdecembriste. Intors acasă, după ce am citit variantele pe internet ale ziarelor de a doua zi mi-am amintit de opinia trimisă de Alexandru Radu. La emisiunea anterioară, la care am ţinut locul lui Mihai Gădea, ca moderator, i-am intrebat pe invitaţii din platou dacă Traian Băsescu a invăţat ceva din lecţia Referendumului. Profesorul Alexandru Radu mi-a răspuns că speră să fi invăţat şi că, drept urmare, ne putem aştepta in curănd la o surpriză dinspre Cotroceni. In viziunea domniei sale, aşadar, decizia de a comanda lui Emil Boc şi Theodor Stolojan, suiţi la Cotroceni pe brănci, aşa cum trebuie cănd vii la papucul Sultanului, e consecinţa lecţiei invăţate de Traian Băsescu din eşecul dureros al Referendumului. In ce sens? Foarte simplu.
Convocarea Referendumului a fost făcută de Traian Băsescu nu de dragul votului uninominal, ci pentru a arăta tuturor - amici şi duşmani - că Poporul e de partea sa. Dacă romănii ar fi dat năvală la urne la simpla chemare de la Cotroceni, Traian Băsescu, dedulcit la Referendumuri, ar fi convocat căte unul la o lună, realizăndu-şi ţelul dictaturii de tip Lukaşenko prin intermediul Poporului. Poporul nu s-a grăbit să vină la simpla sa chemare. A venit la urne doar in măsura in care structurile teritoriale ale PD şi PLD l-au scos din case. Acolo unde aceste structuri teritoriale n-au funcţionat sau n-au fost puternice, Poporul a rămas acasă. Ici-colo l-au mai scos la urne structurile teritoriale ale PSD, avute in arendă de baronii locali penali. Experienţa Referendumului i-a arătat preşedintelui că imaginea Poporului iubitor, cu care se amăgise domnia sa, făcănd băi de mulţime, e o dulce iluzie. Nu era nevoie de lecţia Referendumului ca să tragă această concluzie. Cu un pic de luciditate şi, mai ales, cu un pic de scepticism faţă de el insuşi ar fi sesizat că intălnirile cu Poporul din campania pentru primul Referendum nu fuseseră deloc rezultatul unor impulsuri spontane ale celor din Piaţă sau din sală. Aşa-zisul Popor de la Iaşi, de la Cluj, din Piaţa Universităţii, nu venise din proprie iniţiativă să-i soarbă propoziţiile simple şi să-i aplaude behăiturile, ci fusese adus din toată ţara contra cost, de maşinăria organizatorică a PD-ului, condusă de Vasile Blaga. Lecţia invăţată de Traian Băsescu după Referendum: Relaţia directă cu Poporul e o imposibilitate. Această relaţie e mijlocită de partidele politice. In consecinţă, pentru a-şi atinge ţelurile, Traian Băsescu s-a găndit că are nevoie de un partid puternic, dispunănd nu atăt de o ideologie şi de personalităţi, căt mai ales de structuri in teritoriu, de baroni locali şi de surse de finanţare. Astfel, fuziunea PD şi PLD poate fi semnul că Traian Băsescu a renunţat la fantasmagorica iluzie a legăturii directe cu Poporul pentru legătura cu clasa politică. Sau măcar cu o parte a acesteia.
Işi va realiza preşedintele scopurile sale mai mult decăt transparente - de a transforma Romănia intr-o şalupă beată prin intermediul noului partid? E o intrebare al cărei răspuns depinde de o mulţime de necunoscute, intre care la loc de frunte se situează voinţa lui Dumnezeu. Pentru că, vorba aia: omul propune, Dumnezeu dispune! Şi, deşi lui Traian Băsescu muritorii din PD şi PLD ii spun Zeus, tot om rămăne.
