x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Presedintele unei Constitutii schizofrenice

0
25 Oct 2004 - 00:00

La finele trecutei guvernari, cand Televiziunea Romana, simtind in aer boarea alternantei la Putere, s-a decis sa devina, in sfarsit, libera, am avut onoarea de a ma numara printre jurnalistii desemnati a-i interoga in direct pe candidatii la Presedintia Romaniei.

Punandu-ma cu burta pe carte, am reusit sa invat pe de rost prerogativele functiei de sef al statului. Cu mult inainte de a trece la fapte, am ajuns la o concluzie categorica pe care, ulterior, nu m-am sfiit a o exprima public: Romania are una dintre cele mai schizofrenice Constitutii din lume. Presedintele e ales prin vot direct si universal. Alaturi de Parlament, Presedintia ramane institutia rezultata dintr-un examen electoral consumator de uriasa energie nationala. Gratie insa Constitutiei din 1991, votata sub spaima Opozitiei de a nu-i da puteri prea mari lui Ion Iliescu si sub pretextul ca un nou Ceausescu trebuie starpit inca din faza de samovar, prerogativele Cotroceniului sunt cele ale unui biet presedinte de republica parlamentara. Schizofrenia consta in prapastia dintre modalitatea alegerii si puterile celui ales. Daca ar fi sa ne luam dupa vot, dar mai ales dupa aura ce inconjoara functia din Deal, Romania ar trebui sa fie republica prezidentiala. Dupa prerogative insa, Romania e o republica parlamentara.

Stiind putinatatea instrumentelor pe care le detine un presedinte pentru a interveni in politica interna, ma amuzam ascultand declaratiile pompoase ale tuturor candidatilor despre cum vor eradica ei saracia si vor sugruma coruptia, despre cum vor ieftini oul si vor da lemne de foc celor de prin suburbii. De fiecare data cand un concurent se avanta intr-o asemenea fagaduiala, il intrebam scurt: Cum? Si de fiecare data candidatul imi raspundea invocand prerogative detinute de oricine altcineva - de premier, de primar, de lucrator la Salubritate sau de controlor de tren, in nici un caz de domnul presedinte al Republicii.

Din 2000 au trecut nu numai patru ani. A trecut si un moment in care s-a modificat Constitutia. Desi s-a dezbatut chestiunea daca nu cumva ar trebui ca functia de presedinte sa fie pusa in acord cu votul - fie intarindu-i prerogativele, fie pastrindu-le pe cele existente, dar renuntand la votul direct si universal in favoarea celui din Parlament - noii parinti ai Constitutiei au ales o formula si mai suie. S-a pastrat votul direct si universal si - culmea! - s-au redus si mai tare prerogativele prezidentiale. Astfel ca acum, potrivit noii Constitutii, presedintele nu mai poate nici macar sa-l revoce pe primul-ministru. Singurul lucru de care e in stare presedintele in raport cu premierul e sa prezideze sedintele de guvern. Nu insa pe toate si, in plus, fara drept de vot. Un fel de simplu moderator. Ca si in vechea Constitutie, seful statului are dreptul de a fi un fel de Marius Tuca al talk- show-urilor din Victoriei.

Au trecut nu numai patru ani din 2000 pana acum, dar si o guvernare in care primul ministru a devenit ceea ce-i da dreptul Constitutia: omul numarul unu al Romaniei. Votat pentru a eradica saracia si a imparti pensii, Ion Iliescu s-a resemnat a nu mai conduce tara prin intermediul unui premier marioneta. Asta nu inseamna insa ca presedintele n-a jucat un rol major in plan intern. Pana mai saptamanile trecute, cand s-a decis sa devina agentul electoral al partidului care i-a amenajat deja fotoliu de lider, Ion Iliescu a fost necesarul factor de echilibru intr-o tara marcata de hachite. Nu de putine ori in acesti patru ani, numeroase institutii s-au adresat Cotrocenilor pentru a transa conflictele dintre ele. Au fost, e drept, si cetateni, ba chiar si institutii care s-au adresat baroanei Nicholson, confundand-o cu un nou Ceausescu, un Ceausescu de la Bruxelles. In marea majoritate a cazurilor insa, Ion Iliescu a jucat rolul benefic de Batran al tribului, de cel la care vin canibalii sa-l intrebe daca strainul abia prins trebuie prajit sau fiert. Nu in ultimul rand, Ion Iliescu a reusit sa uneasca sub acelasi interes partile in disputa ale scenei noastre politice. Mana intinsa Regelui Mihai, pana mai ieri adversar al lui Ion Iliescu, ramane cel mai bun exemplu de indeplinire a misiunii de consens national, misiune pe care numai Presedintele Romaniei si-o poate asuma.

Indiscutabil, acesti patru ani isi vor pune amprenta asupra viziunii electoratului asupra Presedintiei. E greu de crezut ca vor fi atat de multi romani care sa se lase trasi pe sfoara de reluarea fagaduielilor privind eradicarea saraciei si combaterea coruptiei. In votul lor pentru un presedinte limitat strict la prerogativele constitutionale se va regasi si o alta noutate a ultimilor patru ani. E vorba de desemnarea celui care va fi premier de catre formatiunile competitoare. Pana acum, in toate intrecerile electorale candidatul la Presedintie era singurul care vorbea despre programul de guvernare al partidului sau. Alaturi de el a aparut insa premierul desemnat. Indiscutabil acesta isi va axa campania pe ce va face si va drege formatiunea sa daca va ajunge la Palatul Victoriei. Atentia alegatorilor se va indrepta inevitabil spre Mircea Geoana sau spre Calin Popescu Tariceanu in chestiuni cum ar fi eradicarea saraciei si combaterea coruptiei. Daca Adrian Nastase si Traian Basescu se vor referi si ei la programul de guvernare al Uniunii Nationale si, respectiv, Aliantei, s-ar putea ca electoratul sa se indrepte spre un al treilea, cel care va fi in stare sa vizeze exclusiv prerogativele prezidentiale.

La emisiunile sale cu principalii candidati la Presedintie, Marius Tuca i-a intrebat pe fiecare ce-si propun sa faca mai intai si mai intai daca vor ajunge la Cotroceni. Au raspuns cu totii: eradicarea saraciei si combaterea coruptiei. Fiecaruia moderatorul i-a replicat cu intrebarea: cum? Si fiecare a raspuns balbaindu-se. Nu doar pentru ca nici unul n-avea habar de Constitutie, ci pentru ca, fara sa vrea, fiecare si-a amintit ca Emil Constantinescu si Ion Iliescu n-au avut cum sa-si indeplineasca fagaduielile din campanie ca vor lichida saracia si vor da de pamant cu coruptia. Ar putea fi un inceput de luciditate intr-o campanie prezidentiala pe care n-am mai vrea-o marcata de demagogia politicianista, tipica democratiei. Macar de atata mangaiere sa avem parte si noi la aniversarea a 15 ani de la prabusirea celeilalte demagogii.

PS. Din motive pe care le voi dezvalui in memoriile pe care nu le-am scris inca, anunt pe aceasta cale ca am decis sa incetez orice colaborare cu postul Realitatea TV. Nu voi mai realiza emisiunea "Omul si cartea". De asemenea, nu voi mai participa, in calitate de invitat, la nici o alta emisiune de pe acest post.

Onoare presei libere!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   preşedintele,   iliescu,   ion

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de