x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Prestanţă, nu şmecherie

Prestanţă, nu şmecherie

de Petre Roman    |    18 Mar 2012   •   21:00

Desi avem un nou Guvern, poli­tica acestor zile este tot mai mult o confruntare si tot mai putin o constructie. El insa a fost chemat sa schimbe imaginea, iar nu con­ti­nu­tul. Exista sisteme bazate pe in­credere si exista sisteme bazate pe pacaleala. Intre ele, desigur, ade­va­rul nu este absolut. Spre exemplu, o situatie sociala tensi­o­nata nu-i afecteaza pe toti in mod egal. Sunt unii a caror inclinatie na­tu­rala este sa respecte legea si sa-si consolideze buna reputatie, dar sunt si aceia care isi conduc viata din pacaleala in pacaleala. Cei care ne conduc dau tonul. Pentru ca societatea sa func­ti­o­ne­ze corect si sa limiteze con­se­cin­te­le pacalelii, conducatorii trebuie sa aiba prestanta, iar nu smecherie. In 1930, in plina criza, Keynes spu­nea: "Cand vad ce fac oamenii bo­gati cu banii lor ma intreb daca nu trebuie sa ne temem de o depresiune nervoasa universala". Parafrazandu-l, inlocuiti "oameni bogati" cu "conducatori politici", "banii" cu "vorbele lor" si "univer­sal" cu "national".

Daca dupa 25 de secole, So­cra­te continua sa ne lumineze valorile fundamentale ne putem intreba de ce? Stim ca el se straduia sa edu­ce o viitoare clasa politica care sa guverneze cu intelepciune si dreptate. Virtutea, dreptatea si adevarul, gandea el, nu sunt lucruri care se rezolva prin obiceiuri si capricii, ci in conformitate cu exigentele ratiunii. Re­fu­zand orice compromis, Socrate a fost condam­nat la moarte prin au­to­­ot­ravire conform legii ateniene. Pri­e­tenilor care cautau cu disperare sa-l salveze, el le-a spus ca le­gea trebuie respectata. A luat otrava cu seninatate spunand: "Atenieni, cand copiii mei vor fi oa­meni maturi, sa-i pedepsiti daca se vor preocupa mai mult de bo­ga­tie si afaceri decat de virtute! Si daca vor pretinde ca au realizat ceva fara sa fie adevarat, sa le-o reprosati asa cum v-am reprosat eu voua".

Capacitatea rationala in confruntarea cu atacuri verbale in dezbateri publice si asumarea autentica a raspunderii nu au nimic de a face cu smecheria. Atacurile nu trebuie privite ca un pericol iminent care sa enerveze, ci, dimpotriva, ca pe o oportunitate pentru a explica sensul si obiectivele actiunilor proprii. Lucru valabil cu o singura conditie: ca in spatele functiei publice sa se afle un om pentru oameni, iar nu un om pentru sine.

Pacaleala, ca si frica, urmareste obedienta cetateanului in fata pu­terii. Thomas Hobbes, unul dintre cei mai mari ganditori ai orga­ni­zarii politice, spunea ca obedien­ta se bazeaza pe convingerea ce­ta­tea­nului ca pedeapsa poate fi mai mare decat beneficiul sperat din lupta cu puterea. Cum sa ne apa­ram de pacaleala ca si de incercarea de a ne infricosa? Etienne de la Boetie, in 1563, propunea: "Pe ti­ranul unic nu-l combate, nici da­ra­ma. Se descompune de la sine, cu conditia ca tara sa nu mai consimta sa-l serveasca. Nu e vorba sa-i ia ceva, ci sa nu-i mai dea

ni­mic". In timp ce marele Montaigne nu ne lasa in ghearele auto­com­­patimirii: "Nimanui nu-i merge rau mult timp fara ca el insusi sa nu fie vinovat".

×
Subiecte în articol: editorial