x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pretinse adevăruri fiscale (I)

0
Autor: Petre Roman 15 Feb 2010 - 00:00
Într-un volum de poezii ale lui Jacques Prevert ilustrat cu fo­tografii din Paris, una dintre ele arată un afiş cu textul christic:  "Veniţi la mine cei ce sunteţi osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă" peste care un hâtru a adăugat, după "osteniţi şi împovăraţi", cu litere de-o şchioapă: DE IMPOZITE. De o manieră ge­nerală constatăm în societatea românească (şi nu numai) o necunoaştere totală a condiţiilor pe care le implică funcţionarea unei societăţi umaniste şi liberale. Demolarea sistemului fiscal comunist şi reconstruirea unui sistem de fiscalitate compatibil cu economia de piaţă şi capabil să inducă stimularea eficienţei acesteia nu s-a realizat nici până azi. Nereformarea sistemului fiscal, ci dimpotrivă "îmbogăţirea" lui cu tot felul de reglemen­tări discriminatorii sau favorabil excepţiilor ne-au condus la abuzurile prea bine cunoscute şi trăite de noi toţi. O societate liberală nu se iden­tifică cu societatea laxistă, a principiului laissez-faire, pervertită, manipulată sau oarbă ca în zilele noastre. Nu e o contra­dicţie între, pe de-o parte, poverile şi nă­clă­iala birocratică şi coruptă a sistemului fiscal şi, pe de altă parte, realitatea laxis­tă de care vorbeam. Poverile îi încovoaie pe oamenii care mai încearcă să facă vreo afacere de posibil succes, iar laxismul îi ajută pe cei "iniţiaţi", adică, de regulă, pe "învârtiţii" zilei. În realitate, politicile financiare din România se fundamentează pe pretinse adevăruri incontestabile care de fapt sunt preju­de­­căţi admise fără discuţie. Sistemul comunist a reuşit marea performanţă ca ideile sale dominante în materie de fiscalitate să rămână înrădăcinate, şi după Revoluţie induse chiar în psihologia oamenilor. Atât de mult au fost repetate aceste concepte ero­nate încât chiar când politica a vrut să schimbe ceva ea nu s-a mai putut opune eficient agresivităţii grupurilor de presiune de tot felul. În materie de reformă a fiscalităţii suntem în urmă cu 20 de ani. Impozitul trebuie să favorizeze o mai bună gestionare a economiei. Ca atare, impozitul nu trebuie să lovească beneficiile provenite din realizarea unor tehnici mai eficace, din scăde­rea costurilor sau o mai bună orientare a producţiei care în fapt constituie motorul principal al economiei de piaţă. La urma urmelor trebuie penalizate între­prin­derile cu pierderi, iar nu cele care reali­zează beneficii. Impozitul trebuie prelevat conform unor reguli simple şi clare care nu dau naştere la nici un arbitrariu şi a căror aplicare trebuie să fie cât mai puţin costisitoare. Complicaţiile, interpretările şi costurile excesive în aplicarea impozitului vădesc nu doar incompetenţă, ci, de cele mai multe ori, un abuz şi o voinţă excesivă a puterii iresponsabile, a birocraţiei care, în propriul său interes, se pune în slujba unei puteri politice incapabilă să-şi facă datoria.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de