x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pretul lacomiei politice

0
Autor: Ion Cristoiu 03 Noi 2006 - 00:00
Pretul lacomiei politice


Odata cu acceptarea noii propuneri de catre Jose Manuel Barroso, batalia interna pentru desemnarea Comisarului European s-a incheiat. Asa cum am mai scris, desemnarea unui Comisar european din partea Romaniei ar fi trebuit sa fie o operatiune de rutina, dat fiind ca, odata ajuns la Bruxelles, omul nostru va fi obligat sa reprezinte interesele Comisiei Europene, si nu ale Romaniei.

Transformarea acestui moment intr-unul de confruntare intre cele doua Palate isi are explicatia in castigurile presupuse de cel care trece a fi fost autorul desemnarii.

E insa doar una din explicatii. O alta tine de actuala conjunctura interna:
a) nu exista o precizare constitutionala clara privind institutia care are dreptul de a desemna Comisarul european. In astfel de situatii, isi spune cuvantul traditia. Fiind vorba despre o premiera, nu puteam vorbi despre o traditie;
b) presedintele si premierul se afla in conflict deschis. In regimul PSD sau CDR, cei doi s-ar fi inteles in secret, fara taraboiul de acum.

Pe fondul bataliei dintre Palate, Calin Popescu Tariceanu a tinut sa nu fie nici o umbra de indoiala ca domnia sa e cel care face pe un bastinas membru al Guvernului european.

Manat de aceasta ambitie, premierul a facut numeroase declaratii menite a convinge pe romani ca Guvernul, si nu Presedintia, e institutia care desemneaza candidatul la postul de Comisar european din partea tarii noastre. Pana la un punct, acest lucru i-a reusit. L-a ajutat in aceasta campanie si aparentul pas inapoi facut de presedinte. Dupa ce, intr-o prima faza, Traian Basescu a sustinut ca din punct de vedere constitutional si el are un drept si, ca solutie de compromis, a propus trimiterea la Bruxelles a doua propuneri, a renuntat, lasand impresia ca-i lasa lui Calin Popescu Tariceanu posibilitatea de a desemna. Odata obtinut pentru Guvern un drept ce-ar fi urmat sa se perpetueze, dat fiind ca traditia urma sa-si spuna cuvantul intr-un domeniu lasat nelamurit de catre Constitutie, Calin Popescu Tariceanu ar fi trebuit sa se concentreze asupra unei actiuni menite a fi fara cusur. Puteau fi intreprinsi in acest sens urmatorii pasi: a) consultarea Aliantei mai intai si a Coalitiei mai apoi; b) consultarea partidelor parlamentare; c) dezbaterea intr-o sedinta de guvern speciala.

O asemenea desfasurare de fapte i-ar fi adus premierului urmatoarele avantaje: a) ar fi subliniat si mai puternic adevarul ca domnia sa, si nu presedintele, e cel care desemneaza; b) ar fi evitat pericolul asumarii exclusive de catre domnia sa a unui eventual esec; Chiar daca, pana la urma, tot el ar fi fost cel care ar fi decis, la nivelul opiniei publice s-ar fi adancit imaginea unei hotarari luate cu maxima responsabilitate, dupa serioase cumpaniri.

a) candidatul Varujan Vosganian ar fi trecut drept candidatul Romaniei.
Si atunci, orice lider politic care l-ar fi contestat risca acuzatia de subminare a sanselor unui candidat al Romaniei. Calin Popescu Tariceanu a vrut insa mai mult. A vrut ca desemnatul sa fie un pronuntat candidat al PNL. Calculele sale s-au dezvaluit prin spusele lui Varujan Vosganian la emisiunea Gabrielei Firea de la Antena 3. Numit Comisar european, senatorul liberal ar fi capatat o uriasa vizibilitate in Romania. Castigul electoral intr-o tara care confunda Bruxellesul cu Stambulul ar fi fost insemnat pentru PNL.

Sub acest semn a avut loc trocul de miercuri, 25 octombrie 2006, dintre premier si Traian Basescu. Dupa cum insusi Calin Popescu Tariceanu s-a destainuit la Sinteza Zilei din 26 octombrie 2006, in schimbul Ministerului Apararii, PNL primea dreptul de a desemna Comisarul european.

Traian Basescu a intuit rapid greseala capitala facuta de liderul PNL din prea multa lacomie politica. Renuntand pe loc la Anca Boagiu, a calculat o lovitura zdravana: PD primea Ministerul Apararii fara a da nimic in schimb, dat fiind ca desemnatul PNL urma sa fie scos din joc printr-o actiune bine pusa la punct. Ce a fost dupa aceea se stie. Facut knockaut, premierul a acceptat desemnarea lui Leonard Orban, personaj care nu trece a fi al PNL. In plus, prin declaratiile televizate, Traian Basescu a creat imaginea unei desemnari impreuna cu domnia sa, daca nu chiar de catre domnia sa. Si astfel Calin Popescu Tariceanu a pierdut totul: si Ministerul Apararii, si avantajul electoral de a avea un fruntas PNL la Bruxelles, si dreptul primului-ministru de a desemna in exclusivitate Comisarul. Amarul pret al lacomiei politice. Iar Romania a pierdut dreptul de a avea un portofoliu important in Guvernul european. Eternul pret al politicianismului de Dambovita!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   pnl,   popescu tăriceanu,   călin popescu,   european

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de