Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trebuie sa primim, autoritatile ne roaga sa fim cooperanti, sa ne purtam civilizat cu recenzorul, sa-i deschidem usa si, numai daca are ecuson si geanta albastra, sa avem toata increderea in intentiile bune care il aduc in pragul casei noastre. Pana aici, nici o problema. Suntem o tara educata, cel putin asa ne place sa se spuna despre noi, suntem oameni moderni, care stiu sa se adapteze oricaror situatii de viata.
Vine recenzorul, se legitimeaza, in caz de neincredere totala scoate si cartea de identitate. Are fisele pregatite, e respectuos si nu vrea decat sa-si faca datoria, cu cat se termina mai repede interogatoriul, cu atat mai bine, toti avem treaba, tuturor ne place sa stam sambata la pranz linistiti, cu cei dragi. Nu-mi amintesc daca am mai prins vreun recensamant. Si daca, totusi, l-am prins, cu siguranta s-au ocupat ai mei de tot, iar eu, fiind atunci minora, nu am fost intrerupta din banalele activitati zilnice, de copil ocupat si somnoros.
Anul acesta, insa, am fost foarte atenta la intrebari, la ce a notat domnul care ne-a batut la usa, la fiecare cifra din codul meu numeric personal, pe care unii cetateni am inteles ca refuza sa il dea, fara sa riste vreo amenda din partea autoritatilor competente. Dupa datele obisnuite, nume, prenume, locul nasterii, data nasterii, urmeaza si niste intrebari cel putin neobisnuite. Cate camere locuibile aveti? Si care e suprafata lor exacta? Cred ca nici cei mai constiinciosi cetateni nu au asteptat recenzorul cu masuratorile facute, cu metri patrati notati pe categorii... Pentru cei care stau la bloc, cele doua intrebari despre baia si bucataria in casa au fost amuzante, mai ales ca multi l-au poftit pe reprezentant in bucatarie, cu usa deschisa si spre baie si spre sufragerie. Curte la bloc, unde sa fie baia, ca la tara, inca nu se gaseste des prin Bucuresti.
'Traiti in uniune consensuala cu cineva?' In ce? A, uniune consensuala, concubinaj, adica. Daca e cazul sa raspundeti da, curiozitatea celor care au formulat intrebarile nu se opreste aici. 'De cand? Luna si anul, va rog.' Ca la spovedanie. Ca-n fata peretelui de marturisiri, unde pacatele ni se iarta si nota de plata a destinului nu ni se mai incarca exagerat de tare. De intrebarile despre handicapuri (vedere, auz, comunicare, memorie, urcatul scarilor etc.) fiecare trece cat de repede ii permite ultimul buletin medical. 'Alte domicilii ati avut? Daca da, unde, cand si de ce v-ati mutat in Bucuresti?' Luna si anul, iarasi. Pentru oamenii care au venit la doi-trei ani in capitala, de mana cu parintii, pentru aceia care, practic, nu-si amintesc o alta viata decat aceasta pe care o traiesc in prezent, trebuie sa fie un chin sa-si aduca aminte luna si anul primului domiciliu in Bucuresti.
Poate reusesc, totusi, sa aproximeze, punand cap la cap amintirile cuprinse intre primii trei ani de viata. Eu m-am nascut aici, nu am avut niciodata alt domiciliu si, totusi, a trebuit sa fiu cooperanta si sa raspund la aceeasi intrebare. 'Cand ati venit in Bucuresti?' 'Cand am venit si pe lume, decembrie 1990.' 'In ce scop?' In ce scop am venit pe lume? Nici eu nu mi-am gasit, deocamdata, raspuns exact la aceasta neliniste. Ca sa nu mai pierdem timpul cu tot felul de amintiri si de judecati, am bifat, pana la urma, rubrica referitoare la probleme de familie, mai exact reintregierea familiei. Fara sa mai interpretez intrebarea, evident stangace, fara sa mai comentez usoara incoerenta observata, am raspuns si am trecut mai departe, ca sa-l scap pe domnul recenzor de indoieli si ca sa-l ajut sa-si faca treaba, oricum obositoare, oricum plicticoasa si greoaie.
Recensamantul se termina la sfarsitul lunii. Nu dureaza mai mult de jumatate de ora sa dati curs rugamintii autoritatilor de a colabora pentru niste rezultate cat mai exacte. Mai ales daca va inarmati cu rabdare si umor, ca sa nu criticati prea dur continutul chestionarului. Primiti cu recensamantul? Primim cu recensamantul, trebuie sa primim, am inteles oricum ca pana acum a mers greu si s-au inregistrat date putine. La inceputul anului viitor, se vor face publice niste informatii din acest studiu. Cine stie? Poate chiar foloseste la ceva sa stim cati suntem si cati dintre noi pot urca sau nu scarile fara insotitor.
