x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prin asumarea răspunderii, legea gravitaţiei

0
Autor: Adrian Păunescu 14 Sep 2009 - 00:00

În esenţă, această lege ar trebui să hotărască odată pentru totdeauna caracterul partinic al gravitaţiei, am putea zice chiar penajul ei democrat-liberal portocal.



Grăbitul şi zbuciumatul Guvern Boc nu mai suportă rânduielile vechi ale lumii. Punând mână de la mână şi competenţă lângă competenţă, miniştrii, secretarii de stat şi toţi cei văzuţi şi nevăzuţi din scena politică, reformează tot. Dacă 1 plus 1 făcea până mai ieri 2, neiertătorul strateg al crizei în exapansiune decide că 1 plus 1 pot face oricât, numai 2, nu. Perspicacitatea executivului nostru de mic litraj merge până acolo încât, pentru drastice economii materiale, ziua nu mai are 24 de ore, ci 16, săptămâna nu mai are 7 zile, ci 4-5, iar luna pierde 10 zile, dar nici salarii pentru ele nu mai dă.

Se lucrează numai în fugă. Nu e timp pentru profunzimi. Întreaga noastră viaţă se petrece "prin asumarea răspunderii". Guvernul ştie că Parlamentul n-are chef să dea un vot de neîncredere Guvernului, să repete operaţia şi să se autodizolve provocând noi alegeri. Răbdarea, de a discuta în Parlament legile, s-a epuizat, o dată cu rezervele de ţiţei ale pământului. Guvernul îşi face legislaţia după gustul şi interesul preşedintelui, de fapt, pune experţii să însăileze legea şi gata. Premierul îşi asumă răspunderea. Orice întârziere parlamentară e intolerabilă. Orice analiză e interzisă. Orice îmbunătăţire e duşmănoasă. Toată chestia este să-i convină celui aflat în capul trebii rezumatul transcris de experţi al propriilor sale indicaţii.

Au trecut, prin asumarea răspunderii, codul civil şi codul penal, codul fiscal şi codul bunelor maniere, azi mâine urmează a fi asumată Legea Educaţiei naţionale, mutată, printr-un fals, de la consilierul Miclea la ministrul Andronescu, legea dării afară a oamenilor din locurile lor de muncă şi Legea salarizării unitare. Această din urmă lege vine să vindece vechea rană a salarizării inegale din România, e drept, nu mărind toate salariile, ci micşorându-le pe toate. Nici Stalin n-a visat o asemenea egalitate între oameni, egalitatea la nivelul jos.

Sigur că, prin şmecherie şi şantaj, se arată celor implicaţi în procesul elaborării respectivelor legi o variantă şi se cere aprobarea pentru o altă variantă. Premierul pretinde că a nu susţine în Parlament aceste legi ar fi o contradicţie în termeni a parteneriatului pentru România. Din moment ce două partide compun alianţa, cum să nu voteze chiar ele ceea ce au elaborat? Numai că nu ele au elaborat. Am merge până acolo cu adevărul, încât am spune că nici unul din partide n-a elaborat nimic, partidul prezidenţial mergând pe mâna şefului său formal şi a şefului său real, iar partidul antiprezidenţial nereuşind să cunoască, până la închiderea ediţiei, cu ce texte de lege ar urma el să fie de acord în Parlament. Face partidul antiprezidenţial mofturi? Atunci afară cu el. Nu e de acord cu asumarea răspunderii? Ce zice dl Boc? Iată: cum să nu fie de acord din moment ce eu, şeful formal al celuilalt partid, am zis că aşa trebuie rezolvate lucrurile, prin asumarea răspunderii? De ce s-au mai aliat cu noi, dacă nu ascultă de mine?

Toate acestea devin motive întemeiate pentru o iniţiativă istorică a Guvernului Boc: o nouă lege a gravitaţiei, tot prin asumarea răspunderii. În esenţă, această lege ar trebui să hotărască odată pentru totdeauna caracterul partinic al gravitaţiei, am putea zice chiar penajul ei democrat liberal portocal. Ar fi de clarificat şi aspectele privitoare la folosirea gravitaţiei de către cetăţeni. Ministerul Transporturilor ar putea  construi nişte barăci modeste, în diverse puncte ale ţării, ca să încaseze taxa pe gravitaţie de la cei care beneficiază de ea şi s-o folosească în campania electorală. Ar fi păcat să nu se facă o selecţie a alegătorilor, prin manipularea gravitaţiei.

Cum o să cazi din pod şi să nu plăteşti nimic pentru că te-a atras gravitaţia? Cum o să aterizezi pe un aeroport şi să nu-ţi ceară nimeni o acciză pentru că gravitaţia te-a suportat? Cum o să laşi vechea lege să mai facă victime printre copiii care cresc în sus? Prin asumarea răspunderii, oamenii ar afla mai repede şi s-ar convinge mai lesne de necesitatea stringentă a acestei reforme a gravitaţiei ce trebuie să fie manevrată manual şi diferenţiat de guvern. Că prea se simt atrase toate lucrurile spre pământ. Că prea n-au dreptul la zbor târâtoarele. Că prea stau capetele oamenilor pe gâturile oamenilor. Că prea s-a înfruptat toată lumea, indiferent de culoarea în care era îmbrăcată, din această mare şi generoasă rezervă de energie potenţială.

Prin asumarea răspunderii, Guvernul Boc va şti să facă din legea gravitaţiei şi un alt model de organizare a urnelor de vot. Pusă la ambiţie, lucrată la nuanţă, conectată la orangeriile sistemului politic, legea gravitaţiei va alege singură, prin geniale exerciţii de fineţe, ce trebuie să aleagă: pe mânuitorul ciocanului boc-boc.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de