x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Privilegiul suveran de a sărăci populaţia

Privilegiul suveran de a sărăci populaţia

de Ionuț Bălan    |    07 Dec 2011   •   21:00

Banca Nationala sustine ca, pentru a nu se confrunta cu riscul valutar, e pru­dent ca persoanele care doresc sa se imprumute s-o faca in lei, moneda in care au veniturile. De ce regula asta nu e valabila si pentru stat, care are ve­nituri tot in moneda nationala? Eco­nomistul-sef al bancii centrale, Va­lentin Lazea, explica intr-un interviu pentru Saptamana Financiara ca 'un element important care diferen­tiaza sta­tul de cetateni este faptul ca statul roman dispune de o rezerva valutara con­sistenta, care, chiar daca este ad­ministrata de BNR, ii apartine de drept statului, in timp ce publicul-de­bitor are de putine ori un stoc-tampon de valuta pentru situatii nepre­vazute'.

Pornind de la aceasta pozitie e bine de vazut cum isi constituie banca centrala rezerva valutara. BNR imprumuta o parte din bani de la banci comerciale sub forma rezervelor minime obligatorii si uneori de la Fondul Monetar International. Pentru partea de rezerva pe care n-o ia cu imprumut de la intern sau extern, Banca Nationala emite moneda locala pentru a achizitiona valuta. Sume pe care daca nu le sterilizeaza genereaza inflatie.

Asadar, de ce statul poate lua credite in valuta, desi are venituri in lei, si cetatenii sai – nu? Pentru ca are un mijloc de a-i saraci pe oameni. El se finanteaza in moneda straina, iar BNR face hedging cu ajutorul rezervei-tampon. Dar acest lucru e posibil numai si numai pentru ca populatia achita nota de plata sub forma taxei implicite numite inflatie. Cu alte cuvinte, cine fura de la altii se poate imprumuta in valuta, cine nu ramane si cu banii luati si fara acces la creditul in devize straine.

Problema este insa ca peste tot in lume se vorbeste despre rezervele va­lu­tare ale bancilor centrale, nu de re­zerva statului administrata de Banca Na­tionala. Daca ar fi asa, atunci Mi­nis­terul Finantelor Publice ar trebui sa tinteasca inflatia, sa stabileasca do­banda de referinta – cea pe care e dispus sa o plateasca la creditele in lei contractate, cu banii imprumutati sa re­alizeze operatiuni de piata si sa cum­pere valuta direct, nu prin agentul BNR. Intr-o astfel de situatie, BNR nu i-ar mai ramane decat sa deschida con­turi in lei bancilor si sa realizeze de­contarile. Ce conteaza ca tarile care au incercat sa adopte un 'model' de acest fel au intrat in incapacitate de plata?! Explicatia pentru un asemenea deznodamant nici nu-i complicata: Ministerul Finantelor e o ins­titutie totalmente politizata, pe cand banca centrala, chiar si atunci cand mai face unele 'servicii', isi pas­treaza independenta. De aceea e si in­terzis ca Banca Nationala sa fi­nan­teze direct bugetul statului, pentru ca ar deveni tot una cu institutia politizata...

Din cate se observa, statul nu are de fapt nici un fel de 'buffer', dupa cum n-are nici populatia, pentru ca rezerva valutara este a bancii centrale, si e bine ca-i asa, fiindca e ferita intr-o oarecare masura de furt. Iar daca statul nu dispune de un stoc-tampon ar trebui sa functioneze dupa aceleasi reguli precum indivizii. Sa incerce sa nu faca datorii pe care nu le poate duce si, daca se imprumuta totusi peste o anumita limita, sa plateasca dobanzi in linie cu riscul pe care si-l asuma.

×
Subiecte în articol: editorial