x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Profesorii de socialism stiinţific

0
Autor: Tudor Octavian 27 Iul 2007 - 00:00
Colegul meu Radu era un caz. Am devenit prieteni, fiindcă şi eu eram un caz. Numai că, faţă de situaţia in care se găsea el, situaţia in care ajunsesem eu, făcăndu-mi-l prieten pe ostracizatul facultăţii, era un caz de normalitate.


La patruzeci de ani, Radu era un fost condamnat politic, care lua viaţa de la capăt urmănd filologia la zi. Ceilalţi colegi nu impliniseră douăzeci de ani. Ca să poată fi sigur de o repartizare in Bucureşti, vărstnicul şi stigmatizatul meu prieten trebuia să aibă in toţi anii de facultate zece pe linie. In faţa unui zece absolut, orice comisie ar fi devenit binevoitoare. Aşa credea Radu. Singurul examen de care Radu se temea era acela de socialism ştiinţific, unde un profesor obez, cu nişte ochi de chinez şi ochelari de miop, cu lentile groase şi incercănate, ne spunea că, pentru el, convingerile contau mai mult decăt cunoştinţele. Profesorul acela de socialism ştiinţific avea măini, avea picioare, nu vorbea bălbăit, totuşi eu il consideram un infirm, cu probleme majore de raportare la oameni. Pe vremea aceea contam mai mult pe intuiţii. Mai tărziu m-am intrebat ce motive ar fi avut un om cu o judecată sănătoasă să se facă profesor de socialism ştiinţific. Şi am conchis că optau pentru o profesie bazată de la un cap la altul pe minciună şi resemnare numai persoanele vulnerabile la caracter. Cei care se ştiau refuzaţi de toate profesiile pe care le-ar fi dorit, oportuniştii şi tămpiţii. Profesorul nostru de socialism ştiinţific avea căte ceva din toate categoriile. In plus, inversase raportul dintre cunoştinţe şi convingeri.


Prietenul meu Radu mi-a cerut să fiu de faţă la discuţia de principiu, pe care voia s-o poarte inaintea examenului cu profesorul miop şi buhăit. După cum probabil ştiţi, i-a zis Radu cănd am rămas numai noi trei in cancelarie, am făcut puşcărie din motive politice. Deşi am fost inchis opt ani, păstrez aceleaşi convingeri ca in ziua in care am fost arestat. Deoarece nu-mi pot permite să capăt altă notă decăt zece, am invăţat cursul dumneavoastră pe de rost. Vă propun ca, in ce mă priveşte, să nu insistaţi să-mi aflaţi convingerile. Vă rog respectuos să nu mă intrebaţi ce cred eu cu adevărat despre socialism, deoarece am să vă răspund că e un căcat şi o crimă.


Miopul a căscat mari ochii lui mititei, ne-a zis că, intr-o ţară care construia socialismul, convingerile erau foarte importante şi că socotea felul in care i se adresa Radu ca pe o ameninţare.


Sunt curios, a zis profesorul, ce-o să faci dacă o să-ţi dau nota nouă.
Umflatul nu era numai infirm sufleteşte, oportunist şi dobitoc, ci şi cinic. Cu vocea lui de om care, după opt ani de Canal şi de Aiud, nu mai avea nici un motiv să se enerveze şi să se precipite, Radu a răspuns: Am fost condamnat pentru suspiciunea de a fi impuşcat un nenorocit de bolşevic. De fapt, chiar l-am impuşcat. Şi nu unul, ci mai mulţi. Dacă nu-mi daţi nota maximă, o să vă ucid. Profesorii de socialism ştiinţific mai aveau o problemă. Ştiind că nu-i iubea nimeni, erau răzbunători. Radu a primit nota zece, dar mie dobitocul mi-a dat opt. Pentru cunoştinţe, desigur, pentru că la convingeri eram descoperit, de vreme ce am stat cinci ani in aceeaşi bancă, a "specialilor", cu Radu.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   radu,   socialism

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de