x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Program de adulter

0
Autor: Tudor Octavian 19 Iul 2010 - 00:00
Constantin şi Consuela s-au luat din dragoste. E prea puţin spus din dragoste. Urgie, prăpăd, crimă, paradis. Un cocteil din care nu scapă nimeni întreg. În noaptea nunţii, Consuela l-a prevenit tandru şi în şoaptă pe Constantin: Aşa, ca să nu zici pe urmă că nu ţi-am spus. Dacă mă înşeli, vă omor pe amândoi. Şi pe tine,  şi pe curva ta. Dar despre cine vorbeşti?, a zis încruntându-se Constantin. De ce spui: curva ta? E ca şi cum ai avea în vedere pe cineva. Lasă că ştiu eu, a scurtat-o Consuela. Lămurim noi treaba în zilele următoare.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Numai că în zilele următoare Consuela şi-a nuanţat mult ameninţările. Dacă mă înşeli, ce treabă am eu cu ea. Te omor doar pe tine şi gata. Pe ea, s-o pedepsească Dumnezeu. Sau altă nefericită ca mine. Constantin s-a arătat iarăşi nedumerit: De ce eşti nefericită? Ce-i povestea asta cu înşelatul? Urâtă chestie gelozia, Consuelo! Lasă că ştiu eu, l-a pus la punct Consuela. Şi ca dovadă că ştia ea ce ştia, după jumătate de an a revenit radical asupra subiectului: Dacă mă înşeli, văd eu atunci pe cine omor. Totul e să vă prind. Până la urmă, tot vă prind. Ce crezi că-şi proastă? Mi-a zis mie mama cum sunt bărbaţii.

La sărbătorirea a cinci ani de la cununie, Consuela a venit cu o clauză matrimonială un pic mai relaxată: Să te prind numai că mă înşeli şi ai să vezi tu. Nu te omor, te schilodesc. Îţi scot un ochi, te castrez, am eu un plan în minte. Despre curva, cu care bărbatul avea s-o înşele, n-a mai pomenit, dar din felul în care îi sticleau ochii, era neîndoios că focoasa soţie a lui Constantin nu avea să lase dreptatea doar în seama Celui de Sus.

Stabilizându-se relaţiile conjugale, Consuela a părut mai puţin preocupată de posibilitatea unui adulter. Mai ales că Gândăcel, cum îi zicea ea în intimitate lui Constantin Zgâmbea, venea frânt de la muncă. Totuşi, ca el să nu uite nici o clipă că cineva veghează şi că are o soluţie în toate situaţiile de răscruce, Consuela a anunţat în eventualitatea unei infidelităţi trei variante: A. Dacă te prind, divorţez. B. Dacă nu te prind, dar sunt sigură că mă înşeli, nu divorţez, dar plec la  mama. C. Dacă aflu că mă înşeli, fiindcă am eu antenele mele, nu divorţez, însă te fac să-ţi iei lumea-n cap. Ce parcă eu nu ştiu că mă înşeli?! Lasă numai să te prind sau să miros eu ceva şi vezi tu ce-o să fie!

Spre bătrâneţe, Consuela a devenit oarecum mai tolerantă. Toţi bărbaţii de vârsta ta, i-a zis lui Constantin, o iau razna. E prea târziu să mai divorţez, dar să simt eu, fiindcă ştii că simt, vreo prosteală, c-o să mănânci numai răbdări prăjite. Mult a mai suferit Consuela că nu şi-a prins niciodată bărbatul cu alte femei. Dar şi mai mult la gândul că n-a avut şi el, ca orice bărbat adevărat, măcar o aventură, un flirt, o iubire secretă. Da' bleg ai mai fost, Constantine, i-a zis când l-a internat cu sciatică, să-l scoată mai devreme la pensie. Şi ce m-am mai chinuit pentru un bleg. Meritam şi eu mai mult. Să nu te prind însă că-ţi fug ochii după vreo soră din spital, că nu te mai întorci viu acasă. Ai dracului curvari ordinari ce sunteţi voi, bărbaţii. Că se luptă bietele femei să vă prindă toată viaţa cu altele şi n-au parte şi ele, săracele, de-o răzbunare!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de