Programul „AUTOSTRADA”, basmul cu cocoșul roșu

Am încercat să aflu câtă acoperire au promisiunile clamate de premierul Orban sub presiunea huiduielilor de la adunarea din Iași de la Ziua Unirii. „Vrem autostradă!”, scandau cu mare convingere „moldovenii mei” veniți să le audă păsul „tutorele” Iohannis, ales tocmai pentru că avea în program să prelungească „metrul lui Mandachi”. Informațiile pe care le oferă ministrul transporturilor sunt departe să dea suport de optimism programului de autostăzi. În buget, ca în fiecare început de an, sunt alocate sume care sunt prezentate ca îndestulătoare pentru a ține un ritm susținut al investițiilor în infrastructura de transport. Analize, chiar și superficiale, arată însă că proiectele sunt mai mult vorbe, autostrăzile desfășurându-se minunat doar pe hârtie. Din start, pentru 2020 bugetul liberalilor este mai mic față de anul precedent, guvernul Dăncilă fiind pus la zid pentru că nu a reușit să atingă ținta asumată de a finaliza 100 km de autostradă. „Recolta” din 2020 va fi mult mai săracă, de doar 40 km, lucrările care puteau să ajungă în faza de circulație reală, de circa 140 km, fiind subfinanțate. Tronsonul Sebeș-Turda are alocate 56 milioane de lei, cu peste trei ori mai puțin decât în anul trecut. Pentru șoseaua de viteză Craiova-Pitești sunt prevăzute 96 milioane de lei, ritm de alocare ce asigură o finalizare peste 20 de ani. Aproape înghețate sunt și șantierele pentru centura Bacăului, cu o finanțare redusă de 6 ori față de anul trecut, iar centura Capitalei devine un loc clasic pentru trimiterea politicienilor traseiști, nu și pentru constructori. Principalul motiv al presiunii populației pentru accelerarea construirii de autostrăzi pleacă din blocajul pe Valea Prahovei, mediatizat intens în desele minivacanțe. Ministrul Bode, competent din tinerețe la fotbal și discursuri sindicale, ne driblează, liniștindu-ne că acum încă e bine, dar peste câțiva ani un drum până la Brașov va dura 17 ore! A găsit și un remediu: devierea aglomerației pe drumuri forestiere pentru care nu există însă nici măcar proiecte. Drumul pe Valea Oltului, pe autostrada devenită basmul cu cocoșul roșu, rămâne la fel de periculos și în următorii mulți ani, mai ales că banii de la UE sunt blocați de gândacii fără de care nu se mai poate trăi la Bruxelles. Madam Vălean, staroste peste transporturi în Comisia Europeană, nu dă semne că ar lămuri problema pentru fraierii din familia ei politică rămași la butoane la București. Speranța că România se poate baza pe finanțări de la Uniunea Europeană pentru autostrăzi trebuie temperată. Timmermans, ajuns nr. 2 în noua Comisie Europeană, a declarat luni pentru presa europeană că bugetul 2021-2027 va sprijini prioritar transportul feroviar și naval, pentru a reduce ponderea poluantului rutier. Așadar, va trebui să ne descurcăm doar cu resursele proprii sau pe banii împrumutați. Ministrul Cîțu este foarte mândru de condițiile bune în care a reușit să adune de pe piața financiară externă câteva miliarde de euro. A intrat în gura PSD pentru aceste împrumuturi și, din calcul greșit, refuză să explice Parlamentului politica de împrumuturi. Întrebarea la care ar trebui să răspundă toate guvernele este nu de ce se împrumută, justificat pentru acoperirea deficitului cronic, ci pe ce se duc miliardele. Dacă le dăm pentru pensii, salarii și rachete, luăm banii fără să mergem înainte. Proiectele pentru restructurarea economiei sau modernizarea infrastructurii ar justifica împrumuturile. Altfel, vom îmbătrâni înjurând guvernele în timpul blocajelor pe autostrăzile nefăcute.