x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Prostia la deştepţi

0
Autor: Tudor Octavian 02 Iul 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 5
Lecţiile cu adevărat importante le primeşti de la cine nu te aştepţi. Eu le-am primit, la 50 de ani, de la un negustor evreu din New York, care mi-a explicat, vreme de trei ceasuri, ce motive are ca să nu-mi acorde un interviu. În sine, refuzul a fost un prilej de multă învăţătură, întrucît m-a convins că între negaţie şi afirmaţie diferenţa e de postură şi de înţelegere. Domnul acela, în aparenţă distant, a fost, în esenţă, foarte cooperant deoarece, avînd chef de vorbă, i l-am alimentat. La un moment dat, m-a întrebat în ce privinţă sînt eu prost. Oamenii sînt deştepţi în cîteva privinţe – a zis el – şi ignoranţi, indiferenţi ori de-a dreptul proşti în toate celelalte privinţe.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 5
Lecţiile cu adevărat importante le primeşti de la cine nu te aştepţi. Eu le-am primit, la 50 de ani, de la un negustor evreu din New York, care mi-a explicat, vreme de trei ceasuri, ce motive are ca să nu-mi acorde un interviu. În sine, refuzul a fost un prilej de multă învăţătură, întrucît m-a convins că între negaţie şi afirmaţie diferenţa e de postură şi de înţelegere. Domnul acela, în aparenţă distant, a fost, în esenţă, foarte cooperant deoarece, avînd chef de vorbă, i l-am alimentat. La un moment dat, m-a întrebat în ce privinţă sînt eu prost. Oamenii sînt deştepţi în cîteva privinţe – a zis el – şi ignoranţi, indiferenţi ori de-a dreptul proşti în toate celelalte privinţe.

Trebuie să precizez că americanul era de fapt un evreu din Botoşani plecat din ţară în urmă cu 40 de ani, aşa că dialogul a putut fi plin de nuanţă şi de subtext. Datorită  acelei întîlniri, am procedat cu viaţa mea altfel decît pînă atunci, simplificînd-o. Mi-am numărat direcţiile şi situaţiile în care, oricît m-aş fi antrenat şi instruit, tot prost aş fi rămas, cu mult mai multă pierdere decît cîştig. Şi, dintr-o dată, cîştigul a început să fie mai evident, în treburile unde eram deştept. Nu e deloc simplu să-ţi impui să nu mai scrii romane, într-o lume în care toate marile lupte pentru întîietate s-au dat şi încă se mai dau cu mijloacele romanului. A trebuit să recunosc că toate romanele pe care le publicasem nu se remarcau prin arhitectura lor, ci prin sumedenia de povestiri legate cumva una de alta.

Nu trebuie să te întreci cu nimeni – mi-a mai zis domnul, care m-a refuzat la interviu, dar nu şi la taifas –, fiindcă de regulă te întreci cu cine nu trebuie.

Atît de bine mi-au prins învăţăturile şi felul în care omul acela mi le-a servit, încît, trecînd anii, nu mai sînt deloc convins că vin de la el. Erau stînd să iasă la lumină în mine, dar îmi mai trebuiau ocazia şi stimulul. Îmi lipsea măsura exactă a prostiei mele. Tot atunci, un profesor de jurnalism de la Harvard mi-a confirmat eficienţa procedurii didactice, care s-ar putea chema "prin eliminare", lămurindu-mă că el îşi învaţă studenţii nu atît cum să scrie, cît mai ales cum să nu scrie. Nu ce să facă în meserie, ci doar ce să nu facă niciodată.

Vezi matale, mi-a spus botoşăneanul din New York, că deşteptul are mereu de unde să fie şi prost, însă prostul n-are de unde, nu-şi permite să fie şi deştept.

Toate lucrurile astea par să ţină de un tip de exprimare paradoxală, iar noi am învăţat că paradoxul e o faţă puţin cunoscută a discutabilului. În definitiv, ce înseamnă să fii prost? Cuvîntul vine din slavă, din "prostîi", şi se traduce prin "simplu". Noi facem deosebirea dintre simplu şi prost, fiind mai înţelegători cu inocenţa, cu lipsa de isteţime. În gîndirea paradoxală, prostia devine un cîştig, dacă e dimensionată corect şi are un nume.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de