Prostituţia şi ipocrizia politică

Legalizarea prostituţiei pare o temă de campanie extrem de neinspirată. În primul rând pentru că, inevitabil, propunerea va atrage reacţii ostile din partea Bisericii, instituţie pe care nici un candidat nu doreşte s-o antagonizeze înainte de alegeri.

Asumându-şi o asemenea iniţiativă, Traian Băsescu le oferă adversarilor săi muniţie ieftină şi eficientă. Rămâne de văzut câţi dintre ei vor rezista tentaţiei demagogiei găunoase şi nu vor profita de ocazia de a-l eticheta pe preşedinte drept un promotor al viciului. Fiindcă tema merită o dezbatere lucidă, nealterată de calcule electorale.

Adevărul este că prostituţia a existat dintotdeauna. Pretutindeni. Nici sistemele cele mai represive, regimurile cele mai totalitare, pedepsele cele mai draconice nu au reuşit să stârpească fenomenul. În clandestinitate, el a căpătat accente mult mai sumbre, asocieri mult mai primejdioase. Scoase în afara legii, practicantele celei mai vechi meserii au fost abandonate crimei organizate. Şi din punctul de vedere al infracţionalităţii, şi din cel al sănătăţii publice, riscurile au crescut exponenţial.

În statele democratice, care respectă dreptul la intimitate al cetăţenilor lor, pedepsirea prostituţiei devine cvasi-imposibilă. Cine să denunţe fapta? Vreun client nemulţumit? Şi cum să demonstrezi, în lipsa unui flagrant, că "aventura" a fost condiţionată pecuniar? Nici măcar tiristele prinse "la lucru" prin parcări nu pot fi condamnate dacă beneficiarii serviciilor lor nu au prostul gust să declare că au plătit pentru prestaţie.

Raidurile periodice ale Poliţiei nu produc decât ceva imagini picante pentru televiziuni. Şi, uneori, bonusuri în bani sau în natură pentru poliţişti, atunci când camerele de filmat nu sunt prezente.

Pornind de la aceste constatări, artizanii noului Cod Penal (adoptat prin asumarea răspunderii guvernamentale) au decis dezincriminarea prostituţiei. Adică, începând de anul viitor, nici un articol de lege nu va mai sancţiona prestarea serviciilor sexuale contra cost. Problema de fond a fost, aşadar, tranşată. Ştim că ceea ce nu este în mod explicit interzis este permis. Deci, legal.

Din laşitate, politicienii au preferat însă să ignore logica elementară şi se complac în cea mai ridicolă ipocrizie. Au acceptat deja ca prostituţia să nu mai fie considerată o infracţiune, dar nu au curajul să o scoată din subteranele clandestinităţii. În loc să încerce să controleze fenomenul, au ales să-l ignore. Să închidă ochii şi să pretindă că nu există. E cea mai iresponsabilă strategie posibilă.

Evident, descurajarea prostituţiei trebuie să rămână o prioritate în orice societate care se respectă. Acest lucru nu se poate realiza, însă, cu discursuri demagogice. Singura cale cu adevărat eficientă vizează rădăcinile fenomenului. Principalul lui factor declanşator: sărăcia. Din păcate, aici politicienii noştri par să fie cam în pană de soluţii...