x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Protestul Sobaru face înconjurul lumii, dar ocoleşte România

0
Autor: Lucian Avramescu 27 Dec 2010 - 21:05
Protestul Sobaru face înconjurul lumii, dar ocoleşte România Cristian Marcu/Jurnalul Naţional


143935-74.jpgBlând Crăciunul. Spirit luminos al împăcării şi dragostei. Cârnaţi şi fripturi rumenite pe mese. Colinde cu Mesia. Dar sângele lui Sobaru, băr­ba­tul care s-a aruncat, în cel mai curajos act de protest politic, de la etajul lojelor parlamentare, unde încape? Unde trebuie aşezat? Faţa însânge­rată (cu craniul crăpat şi toate oasele făcute fărâme ale acelui bărbat tâ­năr, pisat parcă pe roată), pe care mi-o ara­tă o televiziune străină, unde se în­­ca­drează? Intră şi ea în spiritul Săr­bă­torilor? Incredibilă apatia parlamentarilor români! – se miră presa oc­­ci­­dentală. Incredibilă lipsa de vehemenţă! Nimeni n-a reacţionat pe mă­su­ra acestui protest care, petrecându-se într-un parlament, e unic în lu­me. Un ales, din opoziţie, s-a pus pe bocit. Li­deri marcanţi, tot din opo­zi­ţie, au dat declaraţii de uzură. Unele îns­­păi­­mân­tător de politicoase. Cei­lalţi, ai pu­terii, au bârfit relaxaţi, hârjonindu-se în vorbe. L-au înjurat pe "tem­bel" sau au şters-o din sală pentru a nu fi nevoiţi să se exprime. Să re­iau. În Parlamentul României, unde se dez­bate o moţiune împotriva po­li­ti­cii de exterminare naţională dusă de pu­terea de la Bucureşti, un bărbat ia pe cont propriu lentoarea cu care po­­po­rul – nu doar politicienii –, po­po­rul ro­­mân se apără în faţa execuţiei cri­mi­­nale. "Pentru tine, Boc!", strigă el şi se aruncă în gol, fără să întindă în aer o mână cu care să se apere în că­de­re. Gestul protestului sinucigaş este asumat cu tărie, integral, fără cea mai mică ezitare. Îşi înscrie mai întâi pe piept textul protestului, traducere fi­­delă a protestului tăcut şi fricos al mi­­lioanelor de năpăstuiţi din această ţară. Ne-aţi ciuruit, scrie el, adresându-se lui Traian Băsescu, cel care a bat­­jocorit, la două decenii de la Re­vo­luţia sângeroasă din decembrie ’89, spiritul democratic şi idealurile pentru care au murit atâţia oameni. Aţi vândut ţara. Aţi vândut şi ucis vii­torul copiilor noştri, îşi scrisese pe piept Adrian Sobaru. Şi apoi mesajul po­meneşte cuvântul sacru "libertate". Li­bertatea confiscată din nou şi lă­sa­tă, parodic, doar la nivelul clăm­pă­­nelii şi vorbăriei goale. Vorbiţi, scrieţi, daţi cu gura! Ei şi? Dictatura co­­munistă a fost înlocuită cu una mult mai murdară – cea a bunului plac. Ceauşescu omorâse democraţia şi totuşi acoperea tot ce-i trecea lui prin cap cu o aparenţă de spirit demo­cra­tic. Acum, dictatura bunului plac nu mai are nici o teamă. Nici un scru­pul. Nici o limită. Comite orice mă­gă­rie pe faţă. O sută de dobitoci s-au gră­bit să spună că Sobaru s-a omorât sau a încercat să se omoare doar pentru că avea probleme personale. Avea, dar omul ăsta nu şi le-a cărat în pro­test. Sobaru, în forma de oase fă­râ­mate pe targă, terciuit şi sân­ge­rând, redescoperindu-se viu, a strigat din nou "libertate", asemeni celor striviţi la Intercontinental acum 21 de ani. N-a cerut nimic pentru el, pentru fiu-său, pentru nevastă-sa. A strigat pentru noi toţi, împotriva mi­zeriei şi abuzului de azi.

Presa occidentală (se vede că nu l-a citit pe Emil Cioran, filosoful care a avertizat că suntem un popor castrat de orice spirit eroic), şi nu numai ea, chiar şi cea din ţări africane şi asia­tice se miră de lipsa de reacţie a parlamentarilor români. Au trecut peste gestul suicidal ca peste o şedinţă ordinară. Pe mine nu mă miră. Mă revoltă în schimb lipsa de reacţie a neparlamentarilor, civili modeşti, faţă de Boc, premierul-marionetă care şi-a continuat, ca şi când nimic nu s-ar fi petrecut, împlinirea milimetrică a ordinului de la Cotroceni. În alte ţări, poate că un parlamentar i-ar fi să­rit la beregată. Sacrificiul acelui om era un prilej de trezire din apatia po­litică, de destrămare poate a organis­mului bolnav, devenit majoritar prin mercenari cumpăraţi, de dat jos – de ce nu? – tartorul de la Cotroceni, de exprimat ceva în sfârşit bărbăteşte. Ar fi dat cu premierul de pământ, urlându-i – nemernicule. I-ar fi şi­fo­nat cravata. Poate că un ziarist ar fi aruncat după el cu pantoful. I-ar fi dat, la plecare, o palmă lif­ti­e­ra. L-ar fi scuipat şoferul, propriul şo­fer, aruncându-i în nas cheile ma­şinii şi dându-şi demisia. Nimic. Un doctor nemernic de la spitalul unde este internat supravieţuitorul, azi o ma­să de carne vie, declară zâmbitor, de zece ori pe zi, că Sobaru e perfect să­nătos, că tocmai a avut, Dumne­zeule, "o discuţie cordială cu el" şi i s-au asigurat toate cele pentru festi­nul de Crăciun. Chiar nu ţi-e ruşine, măi slugă în halat alb, să spui că ai avut o "discuţie cordială" cu o bucată de carne însângerată? Pentru cine minţi şi minimalizezi?

A fost Crăciunul. M-am bucurat lângă cei dragi. Sângele şi saltul eroic în gol al lui Sobaru, peste un Parlament amorţit şi peste o ţară incapabilă de reacţii, a rămas ca un avertisment, ca un blestem poate. A fost mai mult decât toate protestele sindicale încropite în anul care se încheie. Protestul electricianului "cuminte" (aşa îl descria un coleg) din Televi­ziunea publică a făcut înconjurul lu­mii. Obosit de atâta înconjur, va po­posi oare şi pe la noi, în nişte conş­ti­in­ţe? Nădăjduiesc prea mult? Să nu deranjăm spiritul de jumară şi sarma de la mesele de sărbătoare.

P.S. Fii sigur, îmi scrie un prieten, că protestul lui Adrian Sobaru "nu i-a căzut bine la piftie regimului Băsescu. Ceva rămâne, puterea se cla­tină". Aşa să fie oare? Am văzut "po­porul" adunat de Sărbători la poar­ta lui Becali pentru un bacşiş de 50 RON. Se scanda "Dă-ne, nea Gigi!", iar sărmanii se călcau în pi­cioare. Europarlamentarul îi mâna şi îi grăbea ca pe oi. Am avut, îngrozit, ima­ginea următoarelor alegeri în România. Camioane cu bani, ca­mi­oa­ne cu mălai. Jumătate din România poartă azi – uitaţi-vă pe străzi – pu­foaicele Băsescu. La asemenea să­răcie şi  promiscuitate sunt greu de închipuit reacţii de sorginte mo­ra­lă. Să fim noi un popor vaccinat la orice junghi de demnitate, insensi­bil la orice crampă sufletească, având orgasm doar la biciuire şi insultă?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de