PSD, în capcana pentru şobolani

După ce a cochetat un timp cu lăsarea în ofsaid a confraţilor de Opoziţie, UDMR a anunţat că va semna, alături de PNL, o Moţiune de cenzură împotriva asumării de Guvern a Legii salarizării unitare. Brusca răsucire a UDMR a surprins. Cu atât mai mult cu cât, până mai ieri, deo­sebit de reticenţi în a se asocia liberalilor, liderii minorităţii maghiare au dezvăluit un entuziasm ieşit din comun. Cum se întâmplă în orice gest politic obscur din România de azi, inteligenţele analitice s-au năpustit să dibuiască motivele.

S-a vorbit despre eşecul unor negocieri dintre UDMR şi PD-L la Legile educaţiei.
Oameni bine informaţi sau, mă rog, care pretind a fi bine informaţi au dezvăluit că UDMR şi-ar fi dorit o bună reprezentare a învăţământului în limba maghiară. O dorinţă refuzată de PD-L. Ceea ce i-a făcut pe Marko Bella şi compania să anunţe depunerea unei moţiuni de cenzură împotriva Legii salarizării unitare.
De unde se vede că şi maghiarii şi-au însuşit zicala unde dai şi unde crapă!

Alţi domni, la fel de bine informaţi, au pipăit o înţelegere între PD-L şi UDMR. Potrivit acestei înţelegeri, UDMR se va asocia cu PNL la Moţiunea de cenzură, pentru ca PD-L să scape de PSD de la guvernare prin dărâmarea Guvernului.
În politică, nu prea contează cauzele de culise ale unor gesturi şi decizii.
Contează efectele lor asupra realităţilor.
Un efect - şi cel mai important - poate fi rezumat astfel: Şah la PSD.

Ca de atâtea ori în acest an de guvernare, PSD a avut o reacţie aiurea la decizia lui Emil Boc de a-şi asuma răspunderea pentru trei pachete de Legi. Sesizând că asumarea răspunderii e o manevră prin care Traian Băsescu îşi mai adăuga o realizare importantă la CV-ul mandatului său, grupul care a acaparat mai nou şefia partidului, cultivând ambiţia lui Mircea Geoană de a ajunge la Cotroceni, a intrat în fibrilaţie. Asumarea răspunderii e a Guvernului Boc. Guvernul Boc nu e însă numai al PD-L, dar şi al PSD-PC. Mai mult, miniştrii răspunzători de legile propuse spre asumare sunt ai PSD: Ecaterina Andronescu şi Marian Sârbu. Dacă partidul crede că asumarea răspunderii contravine intereselor sale electorale şi, mai ales, programului său politic, un gest firesc ar fi fost retragerea sprijinului politic faţă de cei doi miniştri. Gest justificat şi prin faptul că Ecaterina Andronescu şi Marian Sârbu s-au comportat în această perioadă ca subordonaţi exclusiv ai premierului şi preşedintelui, deşi ei depind şi de PSD.

Decizia de asumare şi dezbaterea proiectelor de legi au avut loc în şedinţe de guvern. La aceste şedinţe au participat fără să emită un miorlăit şi miniştrii PSD. O conducere serioasă le-ar fi cerut să boicoteze şedinţele de guvern. Condu­cerea PSD, mai precis grupul Mircea Geoană - Marian Vanghelie şi Viorel Hrebenciuc, n-a avut curaj să supună o astfel de hotărâre forului colectiv de conducere. Pe de o parte, pentru că s-a temut de o scoatere a PSD de la guvernare, altfel spus, de la butoiul cu sarailii al Puterii, pe de altă parte, pentru că miniştrii nu i-ar fi ascultat.

S-a apelat atunci la deja celebra manevră a răscrăcărării. În timp ce miniştrii PSD lucrau de zor la asumarea răspunderii, grupul Geoană - Vanghelie - Hrebenciuc a purces la denunţarea asumării. N-avea importanţă că, prin asta, PSD-ul de la guvernare se alia cu PNL-ul din Opoziţie. N-avea importanţă că din nou PSD dădea un grav semnal de politică bezmetică.
La fel ca în cazul comisiilor de anchetă, PSD ataca violent propriul guvern.

Intuind slăbiciunea PSD-istă, Traian Băsescu a împins PD-L să meargă până-n pânzele albe cu asumarea. Emil Boc, dovedind o bărbăţie surprinzătoare, a pus piciorul în prag, declarând că-şi asumă căderea Guvernului. Panica gru­pului Geoană - Vanghelie - Hre­benciuc a sporit. Electoratul şi opinia publică aşteptau din partea PSD o decizie clară:

Pro sau contra asumării. O reuniune a conducerii lărgite a PSD, ţinută în porumbişte, n-a limpezit lucrurile. Ion Iliescu, Adrian Năstase, deşi adversari ai asumării, s-au mulţumit cu declaraţii publice împotriva asumării. Când a venit vorba să se pronunţe în chestiunea poziţiei partidului, ei au susţinut rămânerea la guvernare. Din două motive:
1) Şi Ion Iliescu, şi Adrian Năstase şi-au impus oameni în Guvern. Plecarea PSD de la guvernare i-ar fi lovit pe aceşti oameni.
2) Ion Iliescu şi Adrian Năstase au tot interesul ca Mircea Geoană să-şi rupă gâtul.

Baletul PSD-ist de pe un picior pe altul a continuat până în ziua asumării.
Marţi, 15 septembrie 2009, marele partid a mai dat o dovadă de răscrăcărare. Parlamentarii PSD-PC au făcut tot ce trebuie pentru asigurarea cvorumului. Pentru a ne dovedi că nu sunt de acord cu asumarea, şi-au pus banderolele grevei japoneze.

Ar fi fost mai uşor PSD să scape din capcana de şobolani întinsă de PD-L dacă nu s-ar fi depus o Moţiune de cenzură. Prin gestul UDMR a fost depusă o moţiune de cenzură.
Moţiunea se va supune la vot. Parlamentarii PSD au două soluţii:
1) Să voteze moţiunea, dând curs trăncănelii publice a şefilor lor.
2) Să n-o voteze.

Din câte se vede, PSD n-are complexe când e vorba despre învârtit limba în gură. Deja Mircea Geoană justifică pe toate canalele tv necesitatea ca moţiunea să nu fie votată de parlamentarii PSD. Continuând însă să susţină că asumarea răspunderii e catastrofală.