Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Echipele de negociere liberale şi social-democrate sunt precum puştii
de liceu, plini de coşuri, care curtează nişte fete să meargă la bal
împreună, pentru o noapte de neuitat. Neavând suficientă răbdare pentru
a cuceri fetele în seara petrecerii, puştii PSD se reped în negocieri
precoce, stricând totul înainte de a fi început. Nerăbdarea imatură a
PSD va lăsa şi domnişoarele PNL nesatisfăcute la bilanţul întâlnirilor
de taină. Înţeleg dorinţa unor bărbaţi PSD ceva mai experimentaţi de a
scăpa de boala numită Traian Băsescu.
Observ în ultima perioadă insistenţa întâlnirilor nocturne dintre PSD şi PNL. Deşi se doresc confidenţiale, discuţiile pot fi regăsite, în esenţă, în mass-media. Cineva din PSD forţează acum o realitate posibilă după alegeri: formarea polului anti-Băsescu, din PSD, PNL, UDMR, PC, eventual şi PRM cu un sprijin tacit, parlamentar, pe fondul adversităţii faţă de formaţiunea maghiară.
Pentru că nutresc sincere sentimente de ură faţă de Traian Băsescu, generate în mare parte de comportamentul profund conflictual specific preşedintelui, lideri importanţi ai PSD vor să se asigure că o viitoare majoritate parlamentară va include şi partidul lor. Doresc practic să evite inabilitatea din decembrie 2004 de a forma guvernul care să fie susţinut în Parlament. Promiţând altora soarele de pe cer, Traian Băsescu le-a luat caimacul social-democraţilor, pe care i-a lăsat cu săpunul victoriei electorale pe faţă, fără posibilitatea de a guverna. Este adevărat că în trei ani şi jumătate de amalgam politic portocaliu, presărat cu grave accente de instabilitate şi război imbecil interinstituţional, scena politică s-a polarizat foarte puternic. Vedeta politică incontestabilă a reuşit să dezbine atât de mult încât a rămas singură într-un colţ al scenei, de unde urlă ca apucată împotriva politicienilor, a Parlamentului, a Guvernului, a jurnaliştilor care îndrăznesc, în nemernicia lor, să aibă opinii în faţa ei. Aplaudacii de serviciu, membri ai fostului partid interesant şi activ PD, au devenit penibili şi riscă o izolare definitivă pe viitor.
Într-o democraţie funcţională, un partid de talia PD-L trebuia să aibă variante de parteneri politici pe care să-i ia în calcul într-un guvern stabil. Din cauza lui Traian Băsescu şi a viziunii sale înguste, unilaterale, PD-L are şanse mari să fie în 2008 în postura PSD din 2004. Adică să câştige alegerile, dar să rămână în opoziţie, pentru că nu are cu cine forma guvernul. Evident, liderii PD-L mizează pe vocaţia spre haos a liderului lor, care va forţa căderea unui guvern de-al său şi chiar va ameninţa cu alegeri anticipate. Ştiind că şantajul şi frica păzesc bostănăria, Băsescu speră că vor fi destui parlamentari care nu doresc să piardă fotoliul şi vor vota un cabinet aşa cum îl vrea preşedintele. Este un scenariu plauzibil. Preşedintele o va întoarce ca la Ploieşti şi va face exact pe dos decât în 2004, dând mandatul doar partidului câştigător, nu coaliţiei capabile să susţină în Parlament un guvern.
Visul de aur al lui Traian Băsescu e însă caderea lui Tăriceanu din fruntea PNL după alegeri, pentru a reface într-o secundă Alianţa D.A. Culmea este că preşedintele e acum pe aceeaşi undă cu talibanii PNL, care îl bârfesc şi chiar îl înjură pe şeful lor de partid prin pauzele de publicitate din emisiunile televizate...
Dacă un astfel de scenariu pritocit în laboratoarele pline cu eprubete de Chivas Regal de la Cotroceni va funcţiona, atunci, ipocrizia va atinge cote aberante. Pentru că vom schimba un guvern liberal, susţinut netransparent de PSD şi PD-L prin voturile acordate legilor în Parlament, cu unul PD-L, la fel de nesigur şi ţinut la putere prin manevre de culise, discuţii la ceas de seară şi ceva şmecherii financiare, de băieţi mereu disponibili din PNL şi PSD.
Ceea ce fac azi PSD şi PNL alimentează puternic bazinul de vot al lui Traian Băsescu. La fel ca şi insistenţa nesăbuită pentru suspendarea de facto a preşedintelui în 2007, ei fac azi un imens serviciu adversarului lor de moarte.
Echipele de negociere liberale şi social-democrate sunt precum puştii de liceu, plini de coşuri, care curtează nişte fete să meargă la bal împreună, pentru o noapte de neuitat. Neavând suficientă răbdare pentru a cuceri fetele în seara petrecerii, puştii PSD se reped în negocieri precoce, stricând totul înainte de a fi început. Nerăbdarea imatură a PSD va lăsa şi domnişoarele PNL nesatisfăcute la bilanţul întâlnirilor de taină.
Înţeleg dorinţa unor bărbaţi PSD ceva mai experimentaţi de a scăpa de boala numită Traian Băsescu. Un joc inteligent ar presupune suspendarea întâlnirilor cu PNL, un discurs amplu şi eficient de opoziţie şi apropierea de 30%. După atingerea acestui obiectiv, discuţiile şi negocierile pot fi reluate instantaneu. Diferenţa e că PNL va bate atunci la uşa stângii.
Mergând des la negocieri cu liberalii pentru a cere tot felul de favoruri, PSD dă senzaţia de slăbiciune, de predispoziţie la compromis. Discuţiile mult prea dese cu liberalii fac foarte mult rău formaţiunii de stânga, dau apă la moară lui Traian Băsescu şi un semnal de partid disponibil non stop, care vrea rapid la guvernare, nesigur pe succesul său electoral. În cooperativa cu liberalii e un calcul meschin, cu substrat financiar consistent, ce va împiedica stânga să-şi valorifice la maximum statutul de alternativă la actuala putere. Ne vom convinge în alegeri.
Pentru că nutresc sincere sentimente de ură faţă de Traian Băsescu, generate în mare parte de comportamentul profund conflictual specific preşedintelui, lideri importanţi ai PSD vor să se asigure că o viitoare majoritate parlamentară va include şi partidul lor. Doresc practic să evite inabilitatea din decembrie 2004 de a forma guvernul care să fie susţinut în Parlament. Promiţând altora soarele de pe cer, Traian Băsescu le-a luat caimacul social-democraţilor, pe care i-a lăsat cu săpunul victoriei electorale pe faţă, fără posibilitatea de a guverna. Este adevărat că în trei ani şi jumătate de amalgam politic portocaliu, presărat cu grave accente de instabilitate şi război imbecil interinstituţional, scena politică s-a polarizat foarte puternic. Vedeta politică incontestabilă a reuşit să dezbine atât de mult încât a rămas singură într-un colţ al scenei, de unde urlă ca apucată împotriva politicienilor, a Parlamentului, a Guvernului, a jurnaliştilor care îndrăznesc, în nemernicia lor, să aibă opinii în faţa ei. Aplaudacii de serviciu, membri ai fostului partid interesant şi activ PD, au devenit penibili şi riscă o izolare definitivă pe viitor.
Într-o democraţie funcţională, un partid de talia PD-L trebuia să aibă variante de parteneri politici pe care să-i ia în calcul într-un guvern stabil. Din cauza lui Traian Băsescu şi a viziunii sale înguste, unilaterale, PD-L are şanse mari să fie în 2008 în postura PSD din 2004. Adică să câştige alegerile, dar să rămână în opoziţie, pentru că nu are cu cine forma guvernul. Evident, liderii PD-L mizează pe vocaţia spre haos a liderului lor, care va forţa căderea unui guvern de-al său şi chiar va ameninţa cu alegeri anticipate. Ştiind că şantajul şi frica păzesc bostănăria, Băsescu speră că vor fi destui parlamentari care nu doresc să piardă fotoliul şi vor vota un cabinet aşa cum îl vrea preşedintele. Este un scenariu plauzibil. Preşedintele o va întoarce ca la Ploieşti şi va face exact pe dos decât în 2004, dând mandatul doar partidului câştigător, nu coaliţiei capabile să susţină în Parlament un guvern.
Visul de aur al lui Traian Băsescu e însă caderea lui Tăriceanu din fruntea PNL după alegeri, pentru a reface într-o secundă Alianţa D.A. Culmea este că preşedintele e acum pe aceeaşi undă cu talibanii PNL, care îl bârfesc şi chiar îl înjură pe şeful lor de partid prin pauzele de publicitate din emisiunile televizate...
Dacă un astfel de scenariu pritocit în laboratoarele pline cu eprubete de Chivas Regal de la Cotroceni va funcţiona, atunci, ipocrizia va atinge cote aberante. Pentru că vom schimba un guvern liberal, susţinut netransparent de PSD şi PD-L prin voturile acordate legilor în Parlament, cu unul PD-L, la fel de nesigur şi ţinut la putere prin manevre de culise, discuţii la ceas de seară şi ceva şmecherii financiare, de băieţi mereu disponibili din PNL şi PSD.
Ceea ce fac azi PSD şi PNL alimentează puternic bazinul de vot al lui Traian Băsescu. La fel ca şi insistenţa nesăbuită pentru suspendarea de facto a preşedintelui în 2007, ei fac azi un imens serviciu adversarului lor de moarte.
Echipele de negociere liberale şi social-democrate sunt precum puştii de liceu, plini de coşuri, care curtează nişte fete să meargă la bal împreună, pentru o noapte de neuitat. Neavând suficientă răbdare pentru a cuceri fetele în seara petrecerii, puştii PSD se reped în negocieri precoce, stricând totul înainte de a fi început. Nerăbdarea imatură a PSD va lăsa şi domnişoarele PNL nesatisfăcute la bilanţul întâlnirilor de taină.
Înţeleg dorinţa unor bărbaţi PSD ceva mai experimentaţi de a scăpa de boala numită Traian Băsescu. Un joc inteligent ar presupune suspendarea întâlnirilor cu PNL, un discurs amplu şi eficient de opoziţie şi apropierea de 30%. După atingerea acestui obiectiv, discuţiile şi negocierile pot fi reluate instantaneu. Diferenţa e că PNL va bate atunci la uşa stângii.
Mergând des la negocieri cu liberalii pentru a cere tot felul de favoruri, PSD dă senzaţia de slăbiciune, de predispoziţie la compromis. Discuţiile mult prea dese cu liberalii fac foarte mult rău formaţiunii de stânga, dau apă la moară lui Traian Băsescu şi un semnal de partid disponibil non stop, care vrea rapid la guvernare, nesigur pe succesul său electoral. În cooperativa cu liberalii e un calcul meschin, cu substrat financiar consistent, ce va împiedica stânga să-şi valorifice la maximum statutul de alternativă la actuala putere. Ne vom convinge în alegeri.
