x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pulimea şi intelectualul gonflabil

0
Autor: Valentin Nicolau 24 Aug 2011 - 21:00
Pulimea şi intelectualul gonflabil


Ce e pulimea? Nimic mai putin decat cei asemenea presedintelui-mas­ca­rici, dar care n-au avut ambitia sa se ca­tare intr-atat de sus, incat sa aiba pu­terea de a-si pune ibovnicele minis­tru. Pulimea nu joaca farse, in schimb, im­postorul cocotat pe tron, tot timpul. Pulimea se regaseste in glumele lui proaste, in viata sa dominata, ca si a lor, de pulsiuni si umori. Diferenta e ca libidoul pulimii ramane instinct pri­mar, pe cand al conducatorului-mo­jic ajunge politica de stat. Pre­se­dintele-caricatura, schimband in gro­tesc viata poporului, face ca pulimii sa i se para misto, si asta-i apropie o data in plus.

Intelectualul gonflabil e cel dispus la orice perversiune, daca se face de folos mascariciului-conducator. In conditiile in care pulimea are me­reu nevoie de o autoritate care sa-i spuna cu cine sa voteze, perversul se poate lesne erija intr-una. Bine umflat cu bani, cu sinecuri, mimeaza fara scru­pule autoritatea morala, osa­na­le­le sale despre genialitatea caricaturii conducatoare devenind inal­ta­toa­re.

Plin de petice, reesapat de ata­tea guvernari sub care a prosperat fo­losindu-si puterea de persuasiune, in­telectualul gonflat fasaie plin de im­portanta cand stapanul are nevoie de limba lui, dupa care lipaie o ciorba de burta bine dreasa cu ingrediente fi­lo­zofice, ardei iute si neologismele ra­mase de la talk-show-ul de cu seara. De­dulcit la zaharurile vietii publice, iu­beste BMW-ul editie princeps mai ceva decat pe Heidegger – aceeasi cul­tura germana, in definitiv. Mas­ca­riciul mascariciului si farul pulimii, ce sa-si doreasca mai mult? Colegii lui profesori fac foamea, el face cura de slabire frecand holurile palatelor doar-doar il baga seful-cel-mare in seama. Un trafic de influenta, o fi­nan­tare de la buget, o invarteala filozofica... pica ceva. Cartile i se vand fara numar, umplandu-i de invidie pe manelisti – concurenta da valoa­rea! Tinere zarghite, excitate de in­ghe­­su­iala de vorbe marete, sunt dispuse sa se sacrifice instant pentru a-si trece in palmares un trofeu, cam li­bi­dinos, dar care are emisiune de cul­tura la televiziunea de stat si caruia pre­sedintele tarii ii trimite avion la scara ca sa mearga la plaja... Cand ai limba lata si esti intelectual smecher, viata devine o siesta prelungita, o sueta plina de sarm.

Uneori mascariciul si gonflatul se mai harjonesc ca niste baietandri pusi pe rele care, dupa ce s-au jucat impreuna sub acoperire, luati la intrebari de ce s-au inhaitat unul cu altul, le e greu sa nege ca cine se-aseamana se-a­du­na. Se ameninta reciproc ca vor spu­ne lumii adevarul despre cat de mica au constiinta, cat de moale le e caracterul. Pericolul e ca toate aceste pa­ra­ciuni pot ridica unele semne de in­trebare pulimii care nu trebuie sa fie zdrun­cinata din credinta ca gu­ver­na­rea e blonda, are fusta stram­ta si pa­na la fund, iar presedintele-mare-scula o calareste cum vrea. Tot asa cum pulimea nu trebuie sa stie ca e cri­za. Pulimea trebuie sa creada ca ma­ririle de salariu si alte stimulente, zise mite electorale, le vor fi date de pre­sedintele-smecher-mare, ca el are de unde si nu din crize si din fu­ra­ciuni. Clar?! La bogati si la mo­guli sa fie criza! Corect?!...

Devoalandu-si impostura, mas­ca­ri­ciul nu mai are popularitate, are doar populime. De aceea se va in­toarce mereu la pulime, e tot ce i-a mai ramas alaturi de intelectualii care gandesc cu stomacul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de