Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul vorbit câştigă tot mai mult teren pe măsură ce parcursul echipelor către finalul de campionat pare tot mai sleit, tot mai cotonog. Târtanii, împodobiţi cu responsabilităţi peste poate pe la defilantele din ligă, bagă la greu cărbuni în ceea ce le place lor să creadă că ar fi un subtil război psihologic.
Răstignirea acestor saltimbanci pe soclul unor neînţelese trăiri existenţiale ar fi doar comică dacă o mulţime de guţani, la fel de neajutoraţi, nu le-ar prelua suferinţa şi nu ar face din ea propagandă de larg consum. Şi, într-o astfel de multiplicare folclorică, stupizii devin legendari. Dar n-au şansa de poveste care i-a răsfăţat pe Bulă, sau pe Păcală.
Fiindcă umorul nu li se întâmplă nici din greşeală. Iar încrâncenarea n-are nimic comun cu băşcălia populară. Încrâncenarea schimonoseşte omul.
Meciul Rapid - Politehnica Timişoara, câştigat în teren de giuleşteni, a creat precedentul.
Marian Iancu a forat prin labirintul regulamentelor şi a contestat dreptul de joc de care au beneficiat Varga şi Bălan. Tot Marian Iancu a dictat şi verdictul în acest caz: Victorie la masa verde pentru timişoreni. Staboriştii de la LPF, deşi bănuiţi de amabilitate favorizantă faţă de patronul Timişoarei pe bază de prietenie cu Mitică Dragomir, nu s-au grăbit să-l confirme pe Marian Iancu.
Au ales strategia temporizării prin pasarea responsabilităţii de la o comisie la alta. Cum nimic nu este lăsat la voia întâmplării, şi această tergiversare poate face parte dintr-o strategie abil gândită. Se spune că este aşteptat momentul în care sentinţa poate avea efect decisiv. Astfel, relaţiile de prietenie vor fi activate şi verdictul va fi favorabil Timişoarei numai dacă cele trei puncte câştigate la masa verde ar ajuta Politehnica să iasă campioană.
În caz contrar, dacă cele trei nu vor influenţa decisiv ierarhia, victoria rămâne a Rapidului şi ligiştii se vor putea bate în piept cu cărămida corectitudinii.
Autenticitatea scenariului va fi infirmată sau confirmată de realitatea viitoare. Între timp însă, speţa a generat reacţii. Gigi Becali, observând că Steaua ar fi dezavantajată de îmbogăţirea Timişoarei cu puncte verzi, a băgat replică de prietenie cu giuleştenii. Becali a vorbit despre frontul comun în care el, Copos, Borcea şi Porumboiu se vor coaliza împotriva donaţiei ligiste către timişoreni. Marian Iancu a replicat la kilogram.
A zis el că nu se teme de cei mulţi, dar penibili. Omul e proprietar de drept al opiniei şi, în condiţii normale, l-am fi abandonat în paralelismul său. Ba poate că printre creduli putea să se înfiripe chiar aprecierea unei superiorităţi suverane. Dar n-a trecut mult timp şi marele alb de Banat s-a alăturat, într-o altă speţă, tocmai penibililor. Marian Iancu şi Gigi Becali au devenit totuna în atacarea dinamoviştilor care şi-au cam luat, şi ei, nasul la purtare prin clasament.
Cei doi nu ţintesc însă în feişănul Borcea. Că ăsta e mai de-al lor. Au pus tunurile pe Prunea. Prezenţa acestuia pe banca dinamoviştilor i-a stimulat pavlovian pe Iancu şi Becali. Iar cei doi visează din nou la puncte verzi. Oricum, mai uşor de câştigat la stabor decât în terenul de joc.
