Punctul pe Ei. Cioflingarii ferefiști, recuzită de miuță pentru Gino Iorgulescu

Gino Iorgulescu nu se lasă stârnit cu ușurință. Omului nu i-a plăcut niciodată să-și cheltuiască bărbăția în confruntări cu fătălăii din juru-i. Dar atunci când scroafa se urcă-n copac, atunci când netrebnicii se încăpățânează să-i paraziteze cu tupeu existența, Gino umflă fălci fără nicio apăsare. De aceea zic că țucălarii de la FRF și-au cam dat foc la valiză atunci când au crezut că pot să facă și din LPF o cantină a atârnătorilor din  fotbal.

 Temele importante care au creat divergențe între FRF și LPF au fost două. Prima a vizat obligativitatea echipelor din liga 1 de a avea în teren jucători sub 21 de ani. Ideea de a împrumuta în profesionism reguli ale amatorismului mi se pare absolut tembelă. Este ca și cum ai impune restricții de viteză în Formula 1. Și mai e ceva. Un tânăr fotbalist propus de meritele sale printre titularii primei divizii progresează firesc. Forțarea unei titularizări poate crea, în schimb, inhibiții cu influență negativă în devenirea  tânărului fotbalist. Antrenorii adevărați știu despre ce-i vorba. Nu însă și iluștrii noștri federali. Ei plutesc și nu-și dau seama că dincolo de acest aspect care vizează anumite subtilități psihologice apare și un alt inconvenient. Când o echipă este forțată să nu folosească cel mai bun 11 putem vorbi și despre un sabotaj al performanței. Iar insistența cu care ferefiștii sabotează performanța este  explicabilă. Micuții vor să aducă fotbalul cât mai jos, atât de jos încât să-l poată și ei înțelege.

Cea de-a doua temă care a generat dispute FRF – LPF vizează finanțele fotbalului. Sugălăii burleni au devastat ugerele moștenite de la predecesori. Agoniseala lăsată-n conturi de Mircea Sandu a fost devorată încă de la parangheliile de instalare a politrucilor. S-a dus pe apa premierilor nesimțite și recompensa calificării europene moștenite de la Victor Pițurcă. Iar perspectiva nu promite de niciun fel îndestularea diurnică și nocturnică cu care-s obișnuiți veneticii. De aceea s-au gândit ei să atace peste gard, la drepturile de televizare gestionate de LPF, la procente din sumele provenite din penalizări și la alte mici șmecherii. Cum ar fi trimiterea unor culegători de virgule financiare printre observatorii LPF. Vă dați seama ce scump s-ar vinde competența cioflingarilor ferefiști la meciurile din prima ligă? Eu încerc să-mi imaginez aceste prețuri. Dar nu mă tulbur. Ba chiar mă bucur atunci când constat ce viteză de compromitere au acești pripășiți ai fotbalului.