Punguta cu doi bani de la Mugur Creanga

Cine nu-si mai aduce aminte povestea lui Ion Creanga "Punguta cu doi bani"? Cu baba nebuna si zgarcioaba care avea o gaina si cu mosul care poftea la ouale facute de biata gaina a babei, ce avea sa aiba un destin sumbru.

De la bataia zdravana data de mos cocosului, care-o fi el bun de bors, dar de ouat neam, a ramas in legenda cum, de la o amarata de punguta cu doi bani, dar secundata de multa, foarte multa perseverenta, se poate ajunge la bogatie, care nu mai poate fi numarata si controlata.

Cocosul, trecut prin apa si foc, apoi indemnat sa moara prin sufocare cu un banut, e simbolul tenacitatii, perseverentei pana la nebunie, dar si al solidaritatii. Bietul cocos voia, practic, sa-l scoata pe mos din saracie, ca sa nu-l mai bata ca nu face oua. Morala lui Creanga e limpede: nu sarac si cinstit, ci muncitor, tenace si bogat. Chiar foarte bogat, cat sa-i ajuti si pe altii.

Revenind la zilele noastre, ce-avem? O noua punguta cu doi bani, primita cadou de la guvernatorul BNR, in urma conferintei de presa in care au fost scoase la lumina, in premiera, chipurile noilor bani romanesti. In sinteza, bancnotele vor arata aproape identic cu cele actuale, din punct de vedere al culorii, personalitatii desenate, dar diferite ca marime - sunt mai mici - si ca valoare: 10.000 de lei devin 1 leu nou, 100.000 lei vor fi, de la 1 iulie, 10 lei, milionul de-acum e suta de mii viitoare. Cea mai mare bancnota va fi de 500 de lei noi si nu are echivalent in banii actuali, pentru ca am ramas la un milion, cinci nu s-au mai tiparit.

Vom avea, in schimb, nevoie de portofele noi pentru maruntis, care nu va fi deloc fara valoare: 50 de bani, cea mai mare moneda, 1 ban, cea mai mica. De la 1 iulie vom fi tara cu cea mai puternica moneda in raport cu principalele valute. Daca acum 1 euro este ceva sub 40.000 de ei, moneda europeana va valora sub 4 lei. La fel si cu dolarul, care va fi si mai aproape de leul nou, practic o moneda americana se va cumpara cu 2 lei si ceva.

Vestea buna pentru populatie este ca procesul de preschimbare a banilor vechi cu cei noi va dura la nesfarsit. Chiar si daca la cineva informatia ca s-au schimbat banii va ajunge peste un an, doi - ceea ce nu este de dorit, in epoca vitezei si a performantei in comunicare - totusi nu va avea nimic de pierdut, banii putand fi, in continuare, transformati. Din aceasta vara, ni se vor perinda prin maini si banii noi si banii vechi, tocmai pentru ca tot romanul sa se obisnuiasca.

Cei mai tematori in privinta schimbarilor monetare isi vor pune imediat problema daca nu ne intoarcem, cumva, la nivelul de trai de dinainte de decembrie 1989. Este exclus! Si nu spun asta pentru ca as fi vreo partizana a Guvernului actual sau a celor precedente, ci pentru ca evolutiile - bune, rele - din economia romaneasca nu ne mai dau voie sa ne intoarcem in timp.

Dar mai poate fi facuta o paralela cu anii de dupa Revolutie. Vestea trista este ca, dupa 15 ani de reforma, puterea de cumparare a romanilor a scazut, treptat, si reprezinta 80% din salariul real din octombrie 1990, cand a avut loc liberalizarea preturilor. Dar asta nu are nici o legatura cu denominarea. Cei grabiti ar putea face o comparatie de forma a banilor, in sensul ca salariul mediu net lunar era, in ’90, de 3.295 de lei, iar din iulie, dupa taierea zerourilor, va fi de 675 de lei noi. Cum spuneam, e doar o fotografiere formala a situatiei economice. Realitatea e ca traim mai prost, dar nu din pricina modificarii formei banilor. Rezolvarea problemelor economice tine de performanta guvernelor si a actorilor din economie - societati private si de stat.

Ramanem, dupa denominare, cu mandria ca avem o moneda tare, dar si cu speranta ca vom avea si o economie puternica. Avem acum "punguta cu doi bani". Nu trebuie sa ne mai bata mosul, ne-a batut soarta destul. Sa gasim un boier zgarcit, care sa ne treaca prin apa si foc, pentru ca apoi sa ne faca vant in haznaua cu banuti. Multi si din aur!