x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Pur si simplu frumos

0
30 Sep 2004 - 00:00

Primele cuvinte pe care le rosteste clientul cand paseste intaia oara intr-un magazin de arta sunt si cele mai neadevarate.
Daca clientul declara cu franchete ca nu se pricepe deloc la tablouri, e sigur ca tot ce va spune in continuare va contrazice aceasta prima afirmatie.

E ca si cum toti cei dispusi sa-si marturiseasca deschis ignorantele s-au vorbit intre ei si au convenit ca atata sinceritate le da dreptul la cel putin o absurditate: "Nu ma pricep deloc la tablouri, dar dupa parerea mea ce-i frumos e frumos si place la toata lumea".

De aceea, cand domnul Comanescu a intrat pentru prima oara in galeria domnului Radulescu zicand: "Nu ma pricep deloc la tablouri, dar as dori pur si simplu ceva frumos in dormitorul nevesti-mii", negustorul si-a dat seama ca vor urma imediat precizarile. Acele precizari care in arta, la fel ca in viata, pot rasturna complet sensul primei optiuni. Domnul Radulescu se pricepea si nu prea se pricepea la tablouri, dar la oameni se descurca. Totul, la clientul Comanescu, sugera ca are o sotie cu 20-25 de ani mai tanara. Si imbracamintea, si burta, si naduseala, si manierele, si buzunarul. Sau, ca sa spunem lucrurilor pe nume, ca doamna Comanescu avea un barbat cu 20-25 de ani mai batran ca ea. Domnul Comanescu facea evident parte din categoria foarte generoasa a persoanelor care clasifica tablourile nu dupa epoci, stiluri, scoli si autori, ci dupa locul unde sunt agatate ele de un cui: picturi pentru sufragerie, pentru dormitoare, pentru holul de la intrare, pentru camera copiilor, pentru odaia servitoarei, pentru bucatarie. Iar daca baile vilei, pe care tocmai au cumparat-o, sunt mari, si pentru pus in baie.

"Doamna e toleranta?", a intrebat domnul Radulescu prezentandu-i o panza unde vreo sapte muieri goale pusca se foiau in jurul unei fantani. "Pai - a raspuns razand cu toata burta domnul Comanescu - la cati bani o las eu sa risipeasca pe carpe e foarte toleranta."

Intrucat femeile despuiate aveau sani mari, domnul Radulescu l-a adus pe client in mijlocul celei mai rafinate estetici: "N-ar deranja-o cumva daca subiectul e asa, nitel mai decoltat?!". "Nu, de ce s-o deranjeze - a conchis clientul - ca si ea, slava Domnului, e dotata binisor."

Precizarile au condus la alte cateva adevaruri de baza in comertul cu tablouri pur si simplu frumoase: ca tanara doamna Comanescu era o persoana fara prejudecati, ca-i placea sa-i uimeasca pe prietenii sotului cu lipsa ei de prejudecati, ca era chiar mai dragalasa ca tanara nuda care se apleca sa ia apa cu urciorul din fantana si ca nu doar domnul Comanescu avea bani, dar si doamna provenea dintr-o familie foarte instarita.

Prin urmare, un tablou pur si simplu frumos e atunci cand ai o nevasta mult mai tanara ca tine, cu sani mari, emancipata, toleranta, lipsita de prejudecati, draguta si plina de bani.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   domnul,   comanescu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de