x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Putem supravieţui fără Băsescu?

0
28 Iul 2009 - 00:00
Putem supravieţui fără Băsescu? Cristian Marcu/


Sunt popoare care au supravieţuit ciumei, s-au pitit în păduri  la  invazia unor inamici mai puternici, dar au sucombat sub molima idolatriei faţă de un lider aberant, dar, cum ar zice gazetarul de azi, carismatic. E fără leac gripa asta prezidenţial-aviară? E. Ce legătură există între fatalităţi consemnate de istorie şi noi? Noi nici măcar n-avem un conducător carisma­tic. Băsescu, această evanghelie de şalupă a zilelor noastre, nu-i carismatic.

E doar beteag în simetrii, coşcovit de şale când uită să-şi controleze ţinuta, sufleteşte chel. Chelia dinlăuntru a preşedintelui, singura pentru care poate fi găsit vinovat,  a pârjolit cu răutăţi şi mizerii mulţi din cei aproape douăzeci de ani de când îl avem, într-un fel sau altul, la cârmă. Cum de a ajuns Băsescu să domine şi să strivească, sub grobianismul lui explicit, România? Cine a inoculat drogul şi otrava în sufletele şi tărtăcuţele câtorva milioane de români (unele sondaje zic că ar fi vorba despre 35-38 la sută din populaţie) că fără Băsescu murim? Dacă, după moartea Ceauşeştilor, un Brucan vizionar şi cinic ar fi spus nu că ne trebuie două decenii pentru a ne  deştepta, ci două decenii pentru a ne tâmpi de tot ar fi fost luat la pietre. Să fi spus ăla, măi fraierilor, că va veni unul mic şi chefliu, şmecherul şmecherilor, şi va face din voi tot ce va avea chef, vă va înjuga la toate poftele lui, vă va îndatora de zece ori mai tare decât împuşcatul şi-l veţi primi în genunchi la porţile cetăţilor cu pâine şi sare, ce s-ar fi întâmplat cu acel prooroc? Ar fi fost linşat sau luat în râs ca nebunul satului.

M-am întâlnit vineri la Urlaţi, unde se ţine săptămânalul târg de cereale, cu un bătrânel pe care-l ştiu de mulţi ani. Până la ceasul pensiei, omul a avut o meserie în conglomeratul industrial al Ploieştilor, oraş din care n-a rămas azi decât fumul unei rafinării ruseşti care  mai dă, sub  capriciile vântului, cu o pensulă de funingine pe cer. De la an la an, pielea feţei lui, observ cu tristeţe, se albeşte, părăsită de orice pigment de viaţă, străvezie şi bolnăvicioasă. Cartofii, uitaţi în pivniţe, la întuneric, dau primăvara nişte excrescenţe de culoarea asta care arată suferinţa de a trăi într-o odaie fără lumină. Am auzit, mă interoghează bătrânul cu faţa ca hârtia, cu  privirea lui obosită, că de la toamnă nu ne mai dau pensia. Dumneavoastră, acolo la Bucureşti, le ştiţi pe toate. Ne-o mai dă sau ne lasă să murim ca pe câini? Aşa ceva nu se poate, încerc eu încurajator. Se vor găsi probabil soluţii. Nu prea cred nici eu ce zic, dar încerc să nu se vadă. Cu politica, nu mă slăbeşte omul, cum e, pe cine votăm? Pe mine mă întrebaţi? - tresar eu. Dumneavoastră, alegătorii, decideţi ce şi cum şi mai ales pe cine! Bătrânelul care a fost şi vânător, dar s-a lăsat, fiindcă nu mai are bani de cotizaţie şi nici nu-l mai ţin puterile să urce pe dealuri, îmi spune că el l-a votat pe Băsescu, dar s-a cam săturat. La toamnă pe cine votaţi? Păi, încearcă el stingherit, mutându-şi iluzia greutăţii de pe un picior pe altul, tot pe Băsescu. De ce, dacă tot ziceţi că v-aţi săturat de el? Păi dacă altul nu e! Bravo, zic. Gândiţi înţelept! Iată, deci, Băsescu asimilat ca o fatalitate. Murim cu el, prohodiţi de histrionismul lui ucigaş.

În timp ce preşedintele aterizează în bostănăria lui Geoană de la Dăbuleni (incredibilă această scenetă electorală regizată murdar şi jucată hohotit de Traian Băsescu), în România reală mor copii, se prăbuşesc în plină stradă bătrâni, iar numărul sinucigaşilor se  triplează. Mi­lioane de euro sunt cheltuite nonşalant de o ministresă doar pentru a-şi arăta decolteul în televizor, iar o fetiţă de 2 ani moare cu zile într-un puţ, fiindcă nu suntem în stare, în epoca operaţiilor cu laser, s-o salvăm. O putea salva preşedintele? Cel de acum cu certitudine, nu. Copilul e mort. Dar se poate ca altul să reuşească. E absurd? Şi absurdul, atunci când el oferă o şansă, trebuie încercat.

P.S Fără existenţa din belşug a naivilor, şmecherii ar fi dat faliment. Meseria de şmecher ar fi dispărut. Marea noastră ciupercărie de fraieri (era să zic de proşti!), productivă în vremuri de chinuită criză, se dezvoltă ameţitor şi face pui. Înfloritoare timpuri pentru Băseşti!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de