“Rabdă inimă şi taci ca pământul care-l calci”

Ioana Radu. Teribila cântăreaţă pentru oftatul inimii. Superba metaforă este un vers din textul scris chiar de Ioana Radu. Metafora aranjată de artistă să rimeze cu melodia care-ţi mângâie sufletul continuă: “Piatra piatră de e piatră, şade jumătate-n apă, o calcă calul şi crapă, inima mea multe rabdă”.

Numai că Ioana Radu, aprigă din fire, n-a avut răbdare în viaţa ei sentimentală, n-a permis bărbaţilor să-i sufle-n ciorbă şi să-i nesocotească vorbele. Aşa că s-a căsătorit de cinci ori, a divorţat tot de atâtea ori şi a murit singură. Iubită, adorată însă de milioanele de români. Iute la mânie şi hotărâtă în ce întreprindea în lumea cântecului şi în viaţă, când soţii nu o preţuiau cum făcea publicul, le umplea valizele şi le scotea bulendrele pe trotuar. “Leliţă Ioană”!

De fapt, Ioana Radu a reuşit să-i dicteze şi lui Ceauşescu de faţă cu răutăcioasa lui nevastă. O îndrăgea pe marea interpretă a muzicii populare şi a romanţelor nu numai tot poporul, o simpatizau şi ştabii comunişti, în frunte cu Ceauşeştii. Era înmormântarea tatălui lui Ceauşescu, Andruţă, şi au trimis urgent o maşină neagră s-o aducă pe Ioana Radu să murmure un cântec de îngropăciune la Scorniceşti.

Marea artistă a dat glas rugăciunii “Tatăl Nostru care eşti în Ceruri, sfinţească numele Tău, vie împărăţia Ta”. Şi a comandat Ioana fără putinţă de neascultare: “Toţi în genunchi, Tatăl Nostru se ascultă în genunchi”! Ceauşeştii au rămas împietriţi de uimire, altcineva poruncea în România, dar s-au supus ordinului Ioanei şi au murmurat rugăciunea în genunchi alături de toţi grangurii din CC.

Cu influenţa sa, dobândită de arta inegalabilă a cântului său, Ioana Radu a intervenit cu câte o vorbă bună pentru colegii ei. Când Ion Dolănescu intrase în vizorul comisiilor de averi ilicite şi era pe punctul să intre în anchetă, Ioana Radu i-a transmis lui Ceauşescu să-l lase în pace fiindcă nu fură, e iubit şi solicitat să cânte la nunţi, la spectacole pe stadioane.

Îmi povestea Horia Moculescu: ”Eram în turneu în Israel, ne primiseră românii de acolo cu braţele deschise, dar bucuria noastră a fost umbrită de supravegherea permanentă de către securistul sub acoperire care fusese inclus în delegaţie. Ne fila, se infiltra în orice discuţie, te trezeai cu el la un metru venind ca o umbră.

În holul hotelului, Ioana Radu îl cheamă şi îi porunceşte să sune la un număr în România. Apoi pune mâna pe telefon şi se răsteşte: “Măi Bodnăraş, ia-l dracului din spatele meu pe securistul ăsta, că altfel nu mai cânt pe scenă!”. S-a făcut imediat, cine s-o contrazică pe “Leliţă Ioană”!