Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fara indoiala ca exista o multime de indivizi de sex masculin – majoritatea, cred – care, ramanand pana dupa cincizeci de ani doar in stadiul de mascul, isi inspecteaza zilnic trupul si dormitorul, pandind momentul in care un musafir nedorit vine sa se strecoare inauntru: in propriul corp, un tip mai flescait sub toate aspectele, iar in pat, dimpotriva, unul din ce in ce mai tanar.
Daca este sarac – conditie obligatorie a evolutiei , dupa o scurta depresie, masculul poate trece la unul dintre stadiile posibile, cel de barbat si de om, caz in care vindecarea de agitatiile meschine se intampla spontan. Cu totul altcumva stau insa lucrurile daca impricinatul este avut. Caci mintea masculului bogat nu poate face fata situatiei decat condamndu-si victima la o perpetua demonstratie de virilitate care, imbracand chipul celor mai diverse substitute, o transforma intr-un vesnic doborator de recorduri personale in competitia cu neantul, singurul castigator absolut. Fireste ca stadiul de barbat ii devine pe zi ce trece tot mai inaccesibil, cat despre cel de om – inteles ca scris cu majuscule – acesta ii ramane interzis definitiv.
Si, in vreme ce barbatul avand idealuri si viziune, adica, treaba , nu sta cu ochii ingroziti, aplecati spre pantaloni, dimpotriva, masculul avut intre doua uitaturi ingrijorate spre prapastie isi vede numai de treburi si de propriile competitii umorale, in care bracinarul desfacut contra cost prin diverse budoare si, tot contra cost, in public ii devine singurul mod de a-si parea viu. Caci ce ar fi recordul dintr-un pat fara aplauzele telespectatorilor sau ale cititorilor de tabloide? In treacat fie vorba, pentru barbat, zicala de armurier 'Nu mai trage cum tragea, nu mai merge cum mergea' nu are vreo insemnatate, fiindca exact ochii barbatului, in permanenta ridicati spre inaltimi, confera armei sale eficienta inconstienta pe care anii o cizeleaza, amintind de armonia albiilor stancoase, maiestrit sculptate de raul care are cu totul alte teluri decat marunta obsesie a luptei cu piatra.
De la o vreme insa, cu cat desfacerea bracinarului in dormitor ii devine mai anevoioasa – cataramele mai ruginesc, degetele intepenesc , cu atat masculul se arata mai 'stapan pe sine si pe situatie', mai dur, mai pragmatic, mai 'de succes'. In jurul sau simbolurile reusitei se aduna cu nemiluita si acrobatiile sale pe arena vizibilitatii ii produc zilnic nedureroase si monstruoase hernii mintale pe care publicul le diagnosticheaza cu precizia si resemnarea unui psihiatru.
Recordurile masculului varstnic il apasa insa prin relativitate si efemer: oricand, undeva, cineva, tot mascul, va avea o amanta mai tanara, un automobil mai tare, un cont bancar cu mai multe zerouri – ce simbol potrivit! , un iaht mai luxos, o vila mai impozanta, un avion mai scump, o proprietate mai intinsa. Mintea lui cauta atunci ceva cu totul neobisnuit, numai 'al lui', iar rezultatul originalitatii va fi de data asta, certamente, un diagnostic psihiatric de pura specialitate.
Fireste ca nu va aspira la recorduri de plebeu, ca cel mai lung carnat sau cea mai mare pizza din lume, toate demne de banalul Guiness Book, ci, fiindca banii ii permit nazariri de om sarac cu duhul – de unde si vorba 'Saracu’ om bogat!' , ele se vor situa intr-o pretinsa zona exclusivista, prinzand adesea viata chiar cu pretul unor morti platite. Cum se intampla de fiecare data cand imbogatitul este vanator. Si, de obicei, este.
Citeam recent un articol de presa unde, ilustrata din belsug cu fotografii, era descrisa locuinta unui om de afaceri roman, miliardar, fost sportiv. Dincolo de aspectul total impersonal al interioarelor spatioase, amintind prin atmosfera de corcitura ambientala dintre un hotel de aeroport si un depozit de materiale de constructii, ochii mi-au cazut asupra unei nazariri de top: patul de 16 metri patrati, acoperit cu pieile a doi elefanti asasinati de proprietar.
Mi l-am inchipuit acolo pe masculul asta batraior, cu bracinarul desfacut, impresionandu-si vreo invitata tanara si bine remunerata cu istoria vanatoreasca in urma careia simbolul inocentei, libertatii si demnitatii Africii, cazut contra cost sub gloante, a ajuns un simplu suport pentru buci.
Deocamdata, nu are nimeni in lume asemenea pat. Pana cand un alt racan de afaceri, luand exemplu, isi va confectiona un pat si mai si: din pieile a doi elefanti, avand un corn de rinocer, asa... cam pe la mijloc. Moment de mare deruta pentru oricare mascul batran.
