x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

RAFO

0
Autor: Daniel Daianu 19 Iul 2006 - 00:00
RAFO


Pentru economia romaneasca, merita ca RAFO sa traiasca

Impartasesc opinia ca RAFO merita sa traiasca. Disputa legata de ea a fost declansata cu ani in urma din doua motive. Unul avea in vedere gestionarea frauduloasa a companiei si neplata sistematica a obligatiilor fata de fisc. Al doilea motiv, de sorginte mai veche, judeca situatia industriei de rafinare a titeiului in Romania: teza prevalenta fiind ca avem o supracapacitate de rafinare, care nu permite productie eficienta daca nu se renunta la o parte din capacitate. Banca Mondiala si FMI au pledat pentru inchiderea RAFO (drept este ca in acei ani RAFO pierdea bani multi).

Primul motiv evocat mai sus este discutabil. In fond, daca o intreprindere poate produce la costuri avantajoase sau isi poate ameliora gama de produse (prin valoarea adaugata superioara) are sanse sa razbata in competitie. Marea problema la RAFO a fost mai intotdeauna gestiunea necinstita si neperformanta. Cat priveste al doilea motiv, care privea situatia industriei de rafinare in Romania, acesta a fost obliterat de schimbarea conditiilor pe piata mondiala a titeiului si gazului natural. De cativa ani se resimte acut atingerea limitelor capacitatii de productie la nivel mondial - in sensul unei viteze insuficinte de expansiune a capacitatilor de productie, de descoperire a noi campuri petrolifere. A intervenit si un puternic factor pe latura cererii datorita ascensiunii economice a Chinei si Indiei.

Motivul legat de piata mondiala a resurselor energetice epuizabile era indeajuns pentru a modifica optica fata de perspectiva RAFO. Tensiunea pe piata energiei (care este amplificata de situatia in Orientul Mijlociu, de contenciosul care priveste Iranul) era de prefigurat cu ani in urma. Amintesc ca cresterea economica formidabila a Chinei a inceput acum mai bine de un patrar de veac. De aceea, soarta RAFO trebuia transata intr-un fel sau altul mizandu-se pe salvarea companiei. M-am numarat printre cei care, dupa revelarea marilor fraude comise la Onesti, am sustinut chiar renationalizarea companiei daca o asemenea cale o putea salva. Aveam in minte conversia obligatiilor fata de bugetul public in actiuni care sa permita statului sa devina actionar majoritar si impunerea unei noi gestiuni, care sa fie totusi alta decat cea de la Petrom (ce aducea beneficii unei clientele politice).

Daca RAFO este rentabila fiind gestionata bine nu sunt argumente serioase pentru a o impiedica sa functioneze. Am in vedere aici acoperirea cheltuielilor operationale si onorarea obligatiilor fata de stat - fie aceste plati efectuate in mod esalonat. RAFO asigura locuri de munca pentru mii de oameni, intr-o zona unde nu este simplu de creat slujbe. Pe un plan mai general, ar fi o stupizenie de politica economica sa nu permitem utilizarea capacitatilor de productie autohtone intr-o industrie care intampina limitari de productie in lume. Este adevarat ca competitorii RAFO ar avea de castigat de pe urma inchiderii RAFO, intrucat le-ar creste profiturile.

Dar, pentru economia romaneasca, merita ca RAFO sa traiasca: activitatea economica in aceasta industrie creste, PIB-ul se mareste, locuri de munca sunt salvate etc.

PS. Sa ne amintim ca si industria santierelor navale era predestinata de unii disparitiei in Romania. Viata a aratat contrariul, chiar daca evolutia preturilor la produse de baza (inclusiv energia) a erodat masiv din castiguri in aceasta ramura industriala in ultimii ani.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   rafo

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de