x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rata de unica intrebuintare

0
Autor: Dorin Tudoran 13 Ian 2005 - 00:00

A venit iarna. Si cum bine ne-a atras atentia dl Basescu, acest Petrache Lupu al mai tuturor maglaviturilor guvernamentale postdecembriste, "iarna nu-i ca vara". Chiar nu e. Vara e anotimpul gargarelor de tot felul, de la cele electorale la cele turistice si de la cele diplomatice la cele doctrinare. Iarna e timpul scadentelor. Nu mai poti spala cu Perrier puntea navei "Romania", aflata in deriva, asa cum ai cerut bucurestenilor sa spele trotuarele cu apa potabila.

Click pentru a mari imaginea
A venit iarna, anotimpul in care mecanismul struto-camilelor politice romanesti scartaie sub pielea artificiala in care a fost impins cu anasana. O tibie pedista se intelege greu cu un peroneu liberal. Un sold pesedist face cu greu parghie cu un coccis purist. O rotula udemerista risca sa crape sub povara unui copan sindicalist de orientare peremista. O pana minoritara gaseste cu greu posibilitatea de a pluti - balastrul majoritar ii aminteste regulile nemiloase ale gravitatiei politice.

A venit iarna. Argoul in care comunica ciolanele cu oscioarele struto-camilelor politice este un esperanto in care primele au grija ca substantivele sa fie defective de toate celelalte cazuri in afara genitivului - ce-i al tau e si-al meu, ce-i al meu e doar al meu - iar celelalte asigura verbelor desinente economice neasteptate. Dl Basescu a dat turma guvernamentala in pastorit dlui Tariceanu, afacerist prosper si politician mai sters decat datoriile multor televiziuni sindicale si particulare catre bugetul de stat pesedist.

Mi-l amintesc pe dl Tariceanu intr-un interviu, cand s-a dovedit foarte elocvent in a-si exprima motivele pentru care prefera sa poarte sosete de matase decat sosete de bumbac, fie acesta si extrem de atent mercerizat. Restul doctrinei politico-economice reprezentate de domnia- sa a ramas de nedescifrat in spatele unui discurs anodin, dar de o urbanitate exemplara.

Tocmai incercam sa inteleg cum vor interactiona urbanitatea dlui Tariceanu cu suburbanitatea dlui Basescu, cand a si aparut un prim-raspuns sub forma ratei unice de impozitare sustinuta cu un entuziasm ciudat si de un populist frenetic, si de un liberal cu staif. Inca inainte de alegeri, taberele politice se pozitionasera cu egala inadecvare fata de acest subiect. El era si este vazut fie ca un panaceu fiscal, fie ca o scamatorie ieftina. Aplicata pripit, chiar o idee buna poate deveni primul construct al unei mitologii economico-financiare periculoase.

Mutata cu totul din zona fiscala in cea a moralului, rata nu poate spune omului de rand decat ca bine au facut cei care au furat pe rupte, si-au suit sacii cu bani in carute Rolls-Royce, Bentley, Porsche, Mercedes, BMW si, cu voia dlui Tariceanu, ultimele pe lista, Peugeot si CitroIn, si ca rau au facut cei care n-au furat. Primii n-au platit nici impozite progresive, nici impozite lineare. Ceilalti vor plati pentru toti. In felul acesta, prapastia dintre cei putini care au indecent de mult si cei indecent de multi care au stanjenitor de putin va creste.

Discutata doar in parametrii fiscali, aceasta rata ramane un subiect rezervat teoreticienilor si demagogilor. Prioritatea nr. 1 a administratiei Basescu, rata unica de impozitare este transformata in rata de unica intrebuintare. Fiecare o parleste cum ii convine. Daca va continua sa priveasca cu un ochi la faina populista si cu celalalt la slanina liberala, dl Basescu risca sa devina sasiu. Va fi imposibil sa spui: "L-am privit in ochi pe Basescu" fara a-ti lua riscul de a fi intrebat: "In care din ei?".

P.S. Dl Basescu informeaza: "In vocabularul meu nu intra cuvantul "te rog". Un presedinte cere." Atunci sa nu se mire ca va primi si raspunsuri precum "Hai sictir!", caci exista printre milioanele de romani care nu-i sunt subordonati ierarhic destui oameni cu acelasi fel de umor practicat de fostul sef de pluta al dlui George Padure. Un sef de stat care isi exerseaza pana la lesin doar darul vorbirii, lasandu-si darul gandirii prada abstinentei totale, poate deveni un motiv de jale patriotica. Nu se astepta nimeni ca dl Basescu sa se dovedeasca o trestie ganditoare, dar ipostaza de bata cinica prezinta multe riscuri. Spectrul unui alt "tatuc" trebuie sa-i puna pe ganduri pe cei aflati de atata vreme in asteptarea democratiei. Ceilalti - inclusiv distinsi analisti politici - pot dormi linistiti. Ca si altadata, vor acuza viforos cand va fi prea tarziu.
Citeşte mai multe despre:   basescu,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de