x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Raţe în stufăriş

0
Autor: Tudor Octavian 14 Aug 2009 - 00:00
În toate ambasadele, pereţii sunt plini de tablouri, dar dacă întrebi cine sunt autorii şi la ce slujesc, personalul ridică din umeri. Ce curiozitate prostească! Ambasada e o clădire oficială, iar în clădirile oficiale tablourile sunt un atribut al pereţilor, la fel cum candelabrele sunt un atribut al plafoanelor.

Din când în când, se întâmplă ca un oaspete să vrea să le admire, dar niciodată după dineu, cu burta plină, ci înainte, cu un pahar în mână şi mai mult din politeţe. Înalţii oaspeţi din Mozambic, sosiţi la recepţia de Ziua Naţională, au însă chef să vadă tablourile după dineu. Îi însoţesc consulul, secretara şi administratorul, care are lucrările în inventar. În toate ambasadele, tablourile nu sunt opere de artă, ci obiecte de inventar. Cum s-ar zice, din dotare. Înalţii oaspeţi din Mozambic au studiat la Harvard şi ştiu să scoată acele exclamaţii pe care le scot şi adevăraţii cunoscători, când au de a face în ambasade cu creaţii artistice. Consulul din Mozambic spune de mai multe ori "Yes, beautiful", pe când doamna consul, care-i ca toate femeile, mai emotivă, bate din palme şi ţopăie cu graţie când un tablou cu mere şi gutui îi place în mod deosebit. Ajunşi în faţa unei compoziţii cu ţărani care au încins o horă, secretara, vădit depăşită de importanţa rolului său, le traduce mozambicanilor, ca un automat, titlul lucrării: Raţe în stufăriş. Doamna consul, care tocmai se pregătea să bată din palme, rămâne cu gura căscată şi cu braţele în aer într-o poziţie pe care dacă ar transpune-o într-o pictură un artist ar intitula-o chiar aşa: "O femeie neagră cu gura căscată". Consulul din Mozambic îşi controlează mai bine sentimentele şi întreabă: "Cum adică, raţe în stufăriş?". Unde-i stuful, unde-s raţele? Ţăranii, care au pus, cum vede oricine, de-o horă, par dintr-odată mai statici, contrariaţi oarecum de situaţie. Cum să fie ei "raţe în stufăriş", când până şi un prost vede că sunt colectivişti bucurându-se de rodul muncii în faţa sediului Cooperativei? Lucrurile poate s-ar opri aici, dacă soţia mozambicanului şi-ar lăsa mâinile în jos. Uimirea ei e prea mare ca să nu şi-o exprime. Cât despre tact, se vede că n-are deloc pregătire diplomatică. Cineva a încurcat ramele, e posibil, de asemenea, ca vreunul din funcţionarii rechemaţi în ţară să fi înlocuit raţele cu ţăranii, fiindcă a avut posibilitatea s-o facă şi să fure raţele. Orice e posibil.

La următorul tablou, treaba se complică. Pânza înfăţişează câţiva pepeni pe o tavă, dar titlul spune că e vorba, de fapt, de ostaşi români asaltând o redută la Griviţa. Mozambicanul se arată dispus să se întoarcă la masă şi zâmbeşte cam strâmb, însă nevastă-sa se duce glonţ, deşi a studiat la Harvard, la un tablou cu o vacă la păşune şi îi silabiseşte titlul: Bu-ni-ca po-ves-tind co-pii-lor. Între timp, parcă simţind tensiunea din grupul consulului, personalul ambasadei se împrăştie prin camere şi nu mai conteneşte cu exclamaţiile, fiindcă nicăieri, în nici un tablou, nu vezi ce scrie jos, pe ramă. De cât timp e chestia asta?, îl întreabă discret consulul pe administrator. Păi, să tot fie de douăzeci de ani, de când ne-am mutat aici.

Revenit la masă, mozambicanul e tot numai un zâmbet protocolar. Doar nevastă-sa, în ciuda faptului că a studiat la Harvard, are un aer înţepat şi totodată mândru, ca şi cum la ea, în Mozambic, dacă pe eticheta unui tablou scrie "Raţe", poţi fi sigur că raţe vezi.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de