Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Îmi imaginez că, în ultimele zile, palatul Cotroceni răsuna de un hăhăit satisfăcut, iar Traian Băsescu mai cerea un Ice Tea, că i se uscase gura de cât comenta - desigur, în termenii decenţi prevăzuţi în acordul semnat cu Ponta - tribulaţiile proaspăt (re)desemnatului premier. Dincolo, în aleea Modrogan, Blaga, Udrea (care, după ce i-a păcălit pe romaşcani cu "modestia", a revenit la blana de vulpe polară şi la Vuitton), Videanu cel onest şi competent, resuscitaţii Boureanu şi Florin Popescu, alţii ca ei nu-şi mai încăpeau în piele de bucurie: "Să mai zică useliştii că-s mai buni şi mai responsabili ca noi!". Şi dinspre portocalii, dar şi dinspre cozile de topor de prin PSD şi PNL au pornit "pe surse" şopârle către opinia publică: "Gata, USL se sparge înainte de a fi apucat să depună noul Guvern jurământul!". României i se şi propunea astfel o nouă formulă de administrare a ţării, un ghiveci de coşmar în care dezertori cu veche carieră de frustraţi şi de şmecheri de prin USL să se acupleze cu manelişti de prin OTV şi cu închipuiţi de prin găşculiţe ajunse cu pluta în Parlament. Tot acest spectacol dubios şi degradant nu avea de ce să maculeze procesul de formare şi instalare a unei puteri abia legitimate şi deţinând 67% din mandate.
Nu am nici cea mai mică satisfacţie că acum câteva zile l-am anticipat, reproşându-i tânărului premier că, deşi a avut la dispoziţie 7-8 luni de când se prognoza, ba chiar de când era certă câştigarea clară a alegerilor de către USL, nu a gândit structura noului Executiv şi nu a stabilit, desigur, prin dialog cu partenerii de uniune, listă ministeriabililor. Ci s-a cantonat în preocupări colaterale, ba a avut şi demersuri nu tocmai ortodoxe în raport cu Cotroceniul. Aşa încât procedurile calme de instalare a noului Guvern s-au transformat într-o cherţăneală pe care, oricâr s-ar strădui, Antonescu şi Ponta n-o pot acoperi cu vălul subţire al armoniei.
Pe cât de bine a fost primită victoria de la 9 decembrie, pe atât de repede se va eroda percepţia publică favorabilă, dacă vor continua bâjbâielile. Or, la câteva ore după anunţarea oficială a structurii cabinetului, Ponta a început - iar asta nu-i o probă de maximă seriozitate - să refacă ministere, să atribuie, să mărească sau să tundă competenţe, întâmplător în zonele cu fonduri mari. Pe holurile Parlamentului se petrecea un adevărat răzbel al declaraţiilor contradictorii, iar în săli onorabilii proaspăt aleşi aproape că ajunseseră să se porcăiască şi să se păruiască, întrucât nu le mai ajungeau scaunele bine plasate. Penibil, dar bine că, se pare, până la urmă, cineva a aruncat peste capetele încinse o găleată de apă rece şi le-a mai domolit, cel puţin deocamdată.
Sunt încă multe asperităţi de nivelat în USL, după cum şi Programul de guvernare, în care Traian Băsescu iarăşi vrea să aibă un cuvânt prea greu de spus, suscită destule comentarii. Liderii USL şi celeilalţi politicieni marcanţi ai noii puteri au a înţelege că, de pe margine, sunt pândiţi cu nerăbdare de şleahta abia debarcată. Şi că, dacă nu vor pune capăt tensiunilor legate prea devreme de ciolan şi de scaune, presiunilor care vin asupra lor dinspre baronii locali, riscul de a se poticni grabnic nu-i o bazaconie. O putere nu+i chiar atât de greu de câştigat, pe cât de uşor se poate pierde. Nu pot să cred că principalele două partide ale Uniunii nu realizează că, tot uitându-se câş, pot reajunge destul de repede în afara atitudinii favorabile a unui electorat care le-a încredinţat ţara spre bună administrare, nu spre împărţeală.
