Razboi cu preturi

Acum, in 2006, nu mai inghite nimeni minciuni de tipul inghetarii preturilor. Mai intai, fiindca ne-am descalifica in ochii Uniunii Europene si ai FMI. Apoi, sugrumarea unor preturi ne-ar aduce, pe piata interna, restrangeri si mai mari ale ofertei de bunuri si servicii.

Dobanda de politica monetara a urcat saptamana trecuta. N-a fost o surpriza pentru nimeni. Multi au anticipat cresterea. Dar pariurile au avut mize intre un sfert de punct si o jumatate de punct. Banca Nationala a surprins insa piata cu o crestere de un punct procentual.

Semnalul e clar: razboi declarat inflatiei. Miscarea facuta de BNR ar putea sa para nepopulara. Caci cresterea dobanzii face parte dintr-un pachet de decizii de politica monetara ce va duce la temperarea creditarii. Dar cum cea mai mare parte a populatiei s-a saturat de preturile cataratoare, iar masurile in cauza sunt menite sa taie aripile inflatiei, pana la urma publicul va aplauda efectele.

De altfel, sondajele de opinie arata ca romanii se tem cu deosebire de inflatie. Mai mult decat de boli, de somaj si de recesiune. Motiv ce a facut ca de multe ori, in anii ’90 cu deosebire, guvernele sa recurga la inghetarea preturilor. Masura catastrofala pentru economie. De cate ori a fost aplicata, fara exceptie, s-a inchis o rana in locul careia au fost deschise altele, mult mai dureroase. Cu atat mai mult cu cat, de fiecare data, au fost rupte preturile de salarii. In sensul ca au fost blocate preturile, in timp ce salariile erau lasate sa creasca. O evidenta fatarnicie. Pentru ca, practic, economia continua sa produca inflatie, dar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres. Inflatia reprimata s-a dovedit insa mai periculoasa decat inflatia fatisa. Pana la urma, gunoiul nu mai incapea sub pres si preturile explodau. Rezultatul: o inflatie si mai mare.

Acum, in 2006, nu mai inghite nimeni minciuni de tipul inghetarii preturilor. Mai intai, fiindca ne-am descalifica in ochii Uniunii Europene si ai FMI. Apoi, sugrumarea unor preturi ne-ar aduce, pe piata interna, restrangeri si mai mari ale ofertei de bunuri si servicii. Asa ca in nici un caz solutia optima, in prezent, nu poate fi o blocada administrativa impotriva inflatiei.

Dar preturile pot fi mincinoase nu numai cand sunt inghetate administrativ. Minciuna poate fi exprimata si prin cresteri exagerate de preturi. Multe companii, cu deosebire de stat, sunt gata si acum sa profite de conjunctura scumpirii unor utilitati, intre care lumina si caldura, ca sa umfle preturile. Fiindca asa sunt obisnuite. De ani si ani, inflatia mare s-a dovedit a fi o resursa de profit. De profit murdar, fireste. Cauza? Un efect psihologic pervers, produs pe fondul strangularii concurentei.

Astazi, razboiul cu preturile va fi eficient numai daca va fi dus in conditiile pietei libere, concurentiale. Pentru ca profitul sa nu mai fie scos din preturi ce cresc anapoda, cum ne-am obisnuit noi, ci dintr-un volum tot mai mare de marfuri comercializate pe piata. Oferta in crestere fiind cel mai sigur remediu impotriva inflatiei. Iata de ce, pe piata noastra, cat timp nu vor interveni reglari firesti intre cerere si oferta, solutia ramane folosirea politicii monetare pentru ajustarea cererii interne.