x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Realegere, cu ploaie de petarde, dar și cu o foarte mare problemă!

0
Autor: Serban Cionoff 24 Noi 2019 - 21:45
Realegere, cu ploaie de petarde, dar și cu o foarte mare problemă!


Acum, că urnele s-au închis și am trecut de bariera orei 21, vom urmări cu toată atenția estimările  oficiilor de sondare a opiniei publice, respectiv Comunicatele Biroului Electoral Central Cu toate acestea, am de pe acum certitudinea că unul dintre cei doi candidați va avea parte, la festivitățile de sărbătorire a victoriei în alegerile prezidențiale, ediția 2019,nu doar de o ploaie de petarde, ci și de o foarte mare problemă. Problemă de care nu cred că va scăpa cu una – cu două . Acest candidat numindu-se: Klaus Iohannis!

 Să mă explic. În eventualitatea în care Klaus Iohannis va fi reales pentru un nou mandat în Palatul din Dealul Cotrocenilor- singura pe care o iau în discuție- el va pleca la drum nu numai cu un bagaj de promisiuni și de așteptări ale propriului electorat din țară și de peste hotare, cât și având în cârcă o uriașă povară. Unii spun chiar că ar fi o adevărată piatră de moară, dacă nu chiar o bombă cu ceas, pe care i-a plasat-o, din inconștiență desigur, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai săi. Mă refer la „dezvăluirea făcută prostește de Ludovic Orban în fața unui congres internațional’’, așa după cum bine a caracterizat Cornel Nistorescu declarația premierului noului „guvern al meu’’ la Congresul PPE de la Zagreb. Declarație din care reiese că demiterea guvernului și a premierului Viorica Dăncilă s-a făcut pentru a asigura popularilor europeni majoritatea în noua Comisie Europeană, fără să mai apeleze la ajutorul aliaților.

 Gest numit de Ludovic Orban „o modestă contribuție’’ la consolidarea poziției popularilor europeni, care la europarlamentarele din primăvară au înregistrat o serioasă scădere cotei de încredere. Demers pentru care nu avem,însă, știință ca mai marii PPE să le fi mulțumit public lui Ludovic Orban sau (de ce nu?) lui Klaus Iohannis. În schimb, se fac auzite voci credibile ale mediului politic și ale societății civile care susțin că guvernul Viorica Dăncilă a fost demis pentru că de asta au avut nevoie foarte influentele cercuri de interese politice din afară. Operațiune despre care Cornel Nistorescu, crede că „miroase a trădare de țară și arată o gravă încălcare a Constituției României’’. Și nu este singurul care gândește aș.”Noi am decis în România’’, a clamat Ludovic Orban fără a preciza și cine sunt acei „noi’’. Dar nici nu era nevoie de vreme ce sunt de notorietatea demersurile repetate ale președintelui Klaus Iohannis pe lângă președinte Comisiei Europene,Ursula von der Leyen, de a nu accepta nici una propunerile trimise de guvernul Dăncilă pentru postul de comisar european. Singurul, adevăratul motiv fiind acela că toți aparțineau familiei politice a socialiștilor și, în acest fel, riscau să încline balanța puterii din Comisia Europeană în defavoarea popularilor europeni.

 Lăsând la o parte faptul că propaganda specializată va respinge, din start, discuția pe acest subiect sau o vor cataloga drept „rămășiță a gândirii naționalist comuniste’’, nu ar fi de mirare să ni se servească  explicația că,de fapt,  premierul Ludovic Orban. care a propus-o pentru postul de comisar european pe Adina Vălean, precum și președintele Klaus Iohannis, cel care a avizat propunerea, au făcut-o anume pentru a-i convinge pe mai marii PPE și ai Uniunii Europene că, sub actuala ocârmuire, România îndeplinește condițiile pentru ridicarea MCV-ului și pentru accesul în Spațiul Schengen. În această cheie dorindu-se a fi citit și Jurământul de credință și supunere recitat de Ludovic Orban în fața Congresului de la Zagreb:”PPE va avea încă 5 ani un președinte în România, un partener puternic și un lider care va sprijini PPE și proiectele sale’’.

 Deie Domnul ne vedem cu MCV-ul ridicat și admiși în Spațiul Schengen dar nu prea cred! Cred, în schimb, că au mare dreptate acei comentatori care demonstrează că Partidul Popular European a recurs la această manevră în România pentru că, din păcate, am dobândit nenorocitul renume că suntem veriga cea mai slabă din Uniunea Europeană, „țara care se lasă cel mai ușor controlată politic’’.Afirmația îi aparține jurnalistului Marius Ghilezan, care, în nici-un caz, nu poate fi bănuit de opțiuni pro PSD. Ceea ce dovedește că o asemenea abordare, pe cât de severă pe atât de realistă, a evenimentelor nu mai ține de o sigură doctrină de partid și nici de o viziune politică anume.

 Din cele spuse până acum rezultă că atâta vreme cât nu cunoaștem dacă și în ce termeni președintele Klaus Iohannis  și/sau premierul Ludovic Orban și-au negociat cu comanditorii PPE-iști prețul serviciului prestat, nu putem vorbi nici de garanții reciproce. În fapt, nici Klaus Iohannis  nici Ludovic Orban, nici nu aveau ce și cum să negocieze, pentru că nu a fost vorba despre o discuție între parteneri, ci numai despre un scenariu prestabilit, despre interesele unor cercuri de putere ale PPE și comenzile aferente, pe care  manipulații de la București le-au satisfăcut fără să crâcnească.

 Logică aberantă și abuzivă în baza căreia, în cazul în care va câștiga prezidențialele, Klaus Iohannis,ca și „premierul meu”, Ludovic Orban, vor continua să primească, de la centrele de comandă ale PPE, noi și drastice foi de parcurs pentru traducerea neabătută în viață a politicilor economice neoliberale. Politici de austeritate, pentru marea masă a celor denumiți „cap de locuitor’’în statisticile oficiale,ca și de noi avantaje și privilegii pentru corporațiile transnaționale, la pachet cu hărțuirea mediului economic autohton, pe motiv de corupție,desigur.  După care, puse în act, aceste politici vor provoca mari și crescânde nemulțumiri, așa încât la nu prea multă vreme după ce își va fi preluat cel de-al doilea mandat, președintele Klaus Iohannis se va trezi  contestat inclusiv de către votanții săi, pe motiv că „nu pentru asta” a fost reales. Decontul având, în anul 2020, o dublă scadență: alegerile locale și,apoi, cele parlamentare. Alegeri la care,fără doar și poate, rezultatele politicilor economice și sociale ale guvernanților implementate la comanda Popularilor Europeni să producă foarte nedorite efecte pe care le vor reflectata  scorurile partidelor înscrise în competiție.   

 Rămâne de văzut dacă, devenind ținta nemulțumirilor, Klaus Iohannis și/sau Ludovic Orban, vor avea curajul să îndulcească ordinele venite de la stăpânirea PPE-istă. Mai mult ca sigur că nu! Pentru că, dacă ar cuteza să crâcnească, va fi vai și amar de ei. Comanditorii îi vor lăsa din brațe și, fragili din construcție fiind, se vor sparge. Ceea ce le va demonstra că, în  modul de producție neoliberal și în filosofia sa politică, contează doar valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare. Iar de clientelă, de doritori ce ciolan, știm bine că nu duce lipsă piața forței de muncă a politicianiștilor de profesie.

Așa că mare atenție domnilor cum vă jucați pe sârma încinsă rolul de sprijinitori de nădejde al PPE și al proiectelor sale! Nu de alta dar, deși,deocamdată, alegațiile despre un demers care „miroase a trădare de țară’’ sunt în stadiul de ipoteză de lucru, nu știți când s-ar putea să fie activate și să devină subiect de chemare în fața Parlamentului sau de referendum național. Un prim, dar cert. indiciu,în acest sens, fiind mesajul transmis, sâmbătă, de vicepreședintele Senatului,Titus Corlățean:”Am decis să-l convocăm săptămâna viitoare la Senat pe Ludovic Orban în urma declarațiilor sale scandaloase care dezvăluie adevăratul motiv al schimbării prin trădare a guvernului PSD în octombrie’’.

 Indiferent dacă Ludovic Orban va veni sau nu va veni în fața camerei superioare a Legislativului, precedentul a fost creat și teamă îmi este că, la o analiză extinsă, realesului președinte Klaus Iohannis îi va fi foarte greu să respingă o invitație similară recurgând la replica antologică:”Altă întrebare?’’ Asta după ce va fi  transmis instituțiilor specializate ordinul  privind activarea mecanismelor de hărțuire în (in)justiție a celor pe care îi numește cu ură și cu înverșunare „corupții din PSD’’. Motiv care mă determină să cred că,dorind să închidă cât mai repede gura celor care pot și trebuie să îi ceară să răspundă care a fost rolul său, ca Președinte al României, în această făcătură care miroase de la o poștă a „înaltă trădare a intereselor României’’, Klaus Iohannis își va inaugura noul mandat declanșând o furibundă vânătoare de vrăjitoare. Împotriva PSD, dar, poate, nu numai... 

  În consecință, PSD, toți oamenii de bună credință, fie că sunt sau nu sunt membrii acestui partid, au prilejul- de fapt, au datoria!- să îi ceară lui Klaus Iohannis ca, după ceremonia de investire ca Președinte al României, să vină în fața Parlamentului și să răspundă la toate întrebările ce îi vor fi adresate pentru a stabili cât adevăr și cât neadevăr este în cele declarate de Ludovic Orban la Congresul PPE de la Zagreb.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de