x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Recepţia cu bufet suedez

Recepţia cu bufet suedez

de Tudor Octavian    |    20 Dec 2010   •   19:54

Doamna şi domnul Pâinişoară sunt invitaţi joi, 19 mai, ora 19:00 fix, la o re­cepţie. De fapt, nu ei, ci doamna şi dom­nul Stejăroiu, ve­cinii lor, care lu­crează la Externe şi spun mereu că s-au săturat de re­cepţii. Cum, şi nu vă duceţi?!!, o în­treabă mai mult de­cât mirată doamna Pâinişoară pe vecina ei, fan­dosita de doamna Ste­jă­ro­iu. Sun­tem sătui până-n gât de re­cep­ţii, spune aceasta. Toate-s la fel. Dacă vreţi, mergeţi voi.

Cu invitaţia aşezată frumos, la ve­de­re, pe scrinul din sufragerie, şi cu grija c-ar putea să întârzie, doamna Pâi­nişoară îşi în­ne­bu­neş­te soţul cu  pre­gătirile. Mă rog, tot omul face nişte pre­gătiri când e să ia parte la o sindrofie, numai că evenimentul e joi, iar doamna Pâi­ni­şoa­ră dă toată casa peste cap încă de marţi. Doamna Pâi­ni­şoară se interesează de la doamna Ste­jă­roiu ce înseamnă „r.s.v.p.”, „ţi­nu­tă obligatorie” şi alte câteva chestii, care-i sunt mai neclare în in­vi­taţie. Vrea, de asemenea, să fie sigură că nu li se cer buletinele la intrare, ca să nu fie demascaţi ca im­pos­tori. Dar ce e acela „bufet su­e­dez” nu în­treabă de ruşine. Preventiv în­să nu mă­nân­că nimic cu o zi îna­in­te. Nu nu­mai ca să-i pice cum tre­bu­ie pe talie ro­chia ei de naşă, aia roşie, dar şi ca să poată gusta fără complexe din toate spe­ci­­­a­li­tă­ţile suedeze care, crede ea, li se ofe­ră din belşug oaspeţilor.

Ca un făcut, în dimineaţa zilei de joi, 19 mai, eroina din „Dra­gos­­­­te şi moarte”, serialul preferat al doamnei Pâinişoară, leşină în film la o re­cepţie, chiar pe una dintre mesele cu bu­fet suedez, prin­tre pur­cei umpluţi cu ananas şi so­moni cu gurile căscate. Destinul nu îşi anunţă întotdeauna sur­pri­zele ca-n simfonia a V-a de Beethoven, cu uruit de tobe şi ex­plo­zii de trompeţi. În familia Pâi­ni­şoa­ră, destinul a fost prezent în mai multe rânduri, dar cu acompaniament de ţambal şi acordeon. Exact în clipa în care ieşea pe uşă, rochia roşie pârâie şi se rupe. Până să se schimbe, până să asorteze o rochie ver­de cu pantofi bej, trece o oră şi soţii Pâinişoară sosesc la re­­cepţie la ora 20:00 fix, când pe me­sele aşezate în amfiteatru, pe un tăpşan gazonat, nu se mai văd de­cât tăvi goale şi resturi. Ici, colo, câte un băr­bat cu pa­ha­rul în mână răscoleşte prin sa­la­te sau pes­cu­ieş­te din marmi­te­le cu sarmale câ­te o frunză fleşcăită de varză.

De foa­me, doamnei Pâi­ni­­şoa­ră îi vine să plângă. De foame şi de ne­caz. Doamna Pâinişoară taie discret par­tea muşcată dintr-un cârnat şi, cu senzaţia ne­plă­cută că toată lu­mea e cu ochii pe ea, în­ghite câr­na­­tul. Apoi cu­le­ge din câ­teva farfurii fe­li­oarele de sa­lam şi caşcaval întregi. La rândul său, dom­nul Pâi­ni­şoară în­moaie o fe­lie de pâine prin sosul din tava cu mici şi face ob­servaţii ştiin­ţifice, cum că zeama de la mici e mai hră­ni­­toare ca micii pro­priu-zişi. Doamna Pâinişoară sim­te că o să plân­­gă în curând, dar când des­co­­peră sub un şerveţel un platou cu tot felul de bunătăţi, pus deo­par­te probabil de un cu­nos­­că­tor al re­­cepţiilor, trage un chi­uit scurt şi, aşezându-se cu spatele că­tre so­­ţul său, îl dă gata în doi timpi şi trei mişcări. Ce por­că­rie şi cu bu­fe­­tele astea suedeze, con­­chi­de dom­nul Pâinişoară, în­tru­câtva con­­solat cu sosul de la mici. Să­tu­­lă, doamna Pâinişoară ve­de lu­cru­­rile altfel în ansamblul lor: Ce, par­­­că ambasadorii nu sunt şi ei oa­­meni. Doar că ştiu cum devine trea­­ba cu mâncarea şi sunt punctuali. Nu vezi ce burţi au?

×
Subiecte în articol: editorial