x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Recipisa

0
Autor: Roxana Roseti 01 Noi 2009 - 00:00
Recipisa


Mă gândisem să vă scriu o scrisoare, pentru a fi în ton cu DVD-ul din Colecţia Cinemateca ce conţine în această duminică un film de excepţie: "O scrisoare pierdută" - ecranizare din 1953. Vă daţi seama cu ce distribuţie aveţi de-a face - Niki Atanasiu, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Radu Beligan, Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Ion Talianu, Ion Henter, I. Iliescu şi Elvira Godeanu (nu numai câţiva dintre cei mai mari actori ai noştri, ci şi cei mai rafinaţi). Mă gândisem să vă scriu o scrisoare, dar n-a mai fost să fie, deoarece m-a apucat deodată "invidia"! În primul rând pe Dana Dumitriu care, în rubrica sa din paginile 24-25 are o superbă "Scrisoare către mama". Apoi, "invidia" mea s-a revărsat asupra acelui domn francez despre care scrie Matei Vişniec în rubrica sa (pagina 27), domn care a avut o idee genială: a întocmit un "Ghid al femeilor fumoase din Paris" după ce timp de luni în şir a studiat prezenţa feminină la Paris fie de pe terasele cafenelelor, fie plimbându-se prin magazine de lux şi prin pieţe, fie străbătând diversele arondismente pentru a identifica locurile în care pariziencele înnobilează cu precădere oraşul! Cum să nu îl invidiezi pentru o asemenea idee, care bineînţeles că cere timp şi mai ales concentrare...
Astfel, verde de "invidie", nu mi-a rămas altceva de făcut decât să mă transform, momentan, într-o recipisă!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de