x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Recurs la nemuritorul Trombetta

0
Autor: Dan Dumitrescu 17 Ian 2009 - 00:00

Omul care l-a înlocuit pe Andone la CFR Cluj nu avea pentru mine în momentul respectiv nici nume şi nici faţă. Era doar un secund,  un împrumut cosmopolit de la macaronari, adus la Cluj doar pentru ca orgoliosul Arpad Paszkany să completeze mozaicul internaţional şi cu un italian.



Debarcarea neghioabă a lui Andone şi avansarea secundului la rangul de principal mi-a creat deja reacţii faţă de intrus. Reacţii bineînţeles subiective. L-am privit pe macaronar cu o antipatie egală cu părerea de rău creată de nedreapta îndepărtare a lui Andone. Astfel se explică interpretarea frivolă a primelor informaţii pe care le-am primit despre noul principal de la Cluj. La început i-am aflat numele şi nu am rezistat tentaţiei de a face din Trombetta o biată trompetă. Când am început să-l cunosc şi după figură, gândul a zburat necontrolat către poveste. Mi s-a părut că Trombetta seamănă teribil cu Pinocchio, celebra creaţie a lui Geppetto. Am exploatat vinovat şi această asemănare. Apoi, treptat, mi-am revenit.

M-am vindecat de subiectivism. În fond, omul nu a avut nici o vină în debarcarea lui Andone. Iar dacă a fost pus să facă o treabă, de ce să n-o facă?
Trombetta şi-a luat în serios rolul la CFR. Evoluţia echipei în campionat şi în grupele Ligii Campionilor a constituit un certificat de bună purtare pentru italian. Ba chiar pot spune că, dacă ar fi avut şi puţină şansă, Trombetta putea fi părtaş la împlinirea visului unei echipe româneşti de a ajunge în primăvara eu­ropeană. Nici omul Trombetta nu este departe de meseriaşul deja atestat. Faptul că a lucrat în permanenţă cu sabia deasupra capului nu l-a dezechilibrat în nici un fel. Şi-a văzut serios de treabă până în ultimul moment. Iar ultimul moment, ca şi în cazul lui Andone, îi caracte­rizează pe şefii de la CFR Cluj şi nicidecum pe cei care le-au fost victime. Reciclarea unui proverb defineşte obişnuinţele din fotbalul românesc: apa trece, bolovanii rămân.

Să nu mă bănuiţi de sensibilităţi excesive. Nu am repus pe tapet povestea lui Trombetta sub impulsul vreunei mustrări de conştiinţă. Altul este motivul care m-a determinat să fac recurs la Trombetta. Am citit o declaraţie a sa privitoare la postura în care se află Dusan Uhrin la CFR. Ea sună cam aşa: Uhrin este un bun antrenor, dar nu ştiu cât de bun este în postura de consilier. Din Italia, de-acolo unde şi-a parcat deziluziile, Trombetta priveşte înapoi fără ură, fără încrâncenare. Nici gând de revanşă. Doar ironie fină. O ironie care nu-l vizează în nici un fel pe înlocuitorul său, Dusan Uhrin. Noi suntem cei vizaţi. Noi, neisprăviţii care moşim regulamente idioate doar pentru ca apoi să le ignorăm minţind.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   trombetta

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de