Recursul la abjectie

Dar si dlui Romosanu abjectia ii vine manusa. Cica dnii Plesu si Liiceanu au inselat regimul comunist, care i-ar fi platit degeaba. De aici si pana la ideea ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu nu au opere, fiind niste neica nimeni in cultura noastra, n-a mai fost decat un pas. Facut cu un ranjet smecheresc pe chip, hai ca le-am tras-o, ranjet pe care l-am mai vazut pe fetele ofiterilor de Securitate care m-au interogat in 1984.

Saptamana trecuta, la Stirea zilei, doi insi controversati si-au etalat, cu nerusinare, as spune, resentimentele fata de dnii Plesu, Liiceanu, Dinescu, Patapievici si Manolescu. Timp de aproape o ora am vazut cum curge fierea din invitatii dnei Firea si cum mintile lor otravite au incercat sa maculeze imaginea publica a unor repere morale si intelectuale.

Am citit cele doua scrisori pe care dl Plesu i le-a adresat lui Nicolae Ceausescu. N-am gasit nimic din pupincurismul epocii. Nici o lauda adusa marelui strateg, gandirii sale fara de egal. Nici o vorba, macar, despre politica inteleapta a conducerii superioare de stat si de partid. Sunt, de fapt, scrisorile unui om sanctionat in mod nedrept de partid, ramas pe drumuri si, astfel, in imposibilitate de a-si intretine familia. O situatie care nu l-a determinat pe dl Plesu sa renunte la demnitate. Asa se explica de ce nu a cersit iertare, ci a cerut o reparatie fireasca pentru nedreptatea suferita.

Ei bine, pentru invitatii dnei Firea aceste scrisori reprezinta dovada colaborarii dlui Plesu cu regimul comunist, a pactului facut cu dictatura. Unul dintre argumente, mosmondit de mintea chinuita a dlui Romosanu, a fost acela ca nu toti romanii i-au scris lui Ceausescu! Argument demn de bancul cu militianul si acvariul: ai acvariu, esti homosexual!

Dl Pelin si-a faurit imaginea unui cunoscator al arhivelor Securitatii. E de notorietate faptul ca dl Virgil Magureanu, fost director SRI, l-a inzestrat cu un bilet de voie in baza caruia a avut acces la multe dintre secretele Securitatii. In spatele acestui paravan, afirmatiile sale pot avea credibilitate la public. De care dl Pelin profita atunci cand isi propune sa compromita imaginea unor personalitati care nu-i sunt pe plac. A inventat, in contul dlui Liiceanu, nu mai putin de trei cereri de intrare in PCR. Dl Pelin a incercat sa acrediteze ideea ca nu dl Liiceanu a zis nu PCR-ului, ci partidul nu l-a vrut pe dl Liiceanu! Abjectie e un cuvant bland in fata unui procedeu atat de murdar.

Dar si dlui Romosanu abjectia ii vine manusa. Cica dnii Plesu si Liiceanu au inselat regimul comunist, care i-ar fi platit degeaba. De aici si pana la ideea ca Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu nu au opere, fiind niste neica nimeni in cultura noastra, n-a mai fost decat un pas. Facut cu un ranjet smecheresc pe chip, hai ca le-am tras-o, ranjet pe care l-am mai vazut pe fetele ofiterilor de Securitate care m-au interogat in 1984.

Cum se explica josnicia practicata la greu in ultima vreme de tot felul de insi? In primul rand, prin ura unora ca dnii Pelin si Romosanu. Nu au valoarea intelectuala a celor acuzati si nici notoritatea si simpatia publica a acestora. Se considera nedreptatiti, ba chiar victime, vinovati fiind oameni precum dnii Plesu, Liiceanu, Dinescu, Manolescu sau Patapievici. In al doilea rand, prin trecutul lor. Greu de suportat si, mai ales, de asumat. De pilda, despre dl Romosanu, care se pretinde expert in arta si editor (de parca dl Liiceanu nu ar conduce o mare editura), se spun tot felul de lucruri controversate, legate de un proces aranjat de Securitate criticului I. Negoitescu. Folosind acelasi tip de rationament si aceleasi criterii ca dl Romosanu, as putea crede ca plecarea sa in Franta este invaluita in mister. Pe mine nu ma intereseaza nici dl Pelin, nici dl Romosanu. Ma enerveaza, insa, recursul la abjectie!

P.S. Expert in arta inseamna procurator de tablouri pentru oameni cu bani?