x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Reforma bugetului UE (I)

0
Autor: Daniel Daianu 19 Mar 2008 - 00:00

La Summit-ul din decembrie 2006, Consiliul European a cerut Comisiei să desfăşoare o revizuire a bugetului Uniunii Europene până în 2008/2009, abordând în special Politica Agricolă Comună şi sistemul de resurse proprii.

La Summit-ul din decembrie 2006, Consiliul European a cerut Comisiei să desfăşoare o revizuire a bugetului Uniunii Europene până în 2008/2009, abordând în special Politica Agricolă Comună şi sistemul de resurse proprii. În septembrie 2007, Comisia Europeană a lansat dezbaterea pe revizuirea  bugetului UE, prin publicarea Documentul de Consultare (Consultation Paper). Textul de mai jos prezintă tezele de bază ale unui studiu ela­borat de subsemnatul, Cătălin Păuna, Alina Ujupan şi Liviu Voinea privind reforma bugetului UE; studiul a fost prezentat în 18 martie la sediul Comisiei UE, la Bruxelles.

Există numeroase presiuni ma­jo­re, externe şi interne, la care Uniu­nea Europeană trebuie să facă faţă. În procesul de revizuire şi re­for­mă bugetară, cu scopul de a răs­pun­de mai bine acestor presiuni, câteva principii trebuie avute în vedere: punctul de plecare ar trebui să fie realităţile diferite din statele membre, şi în special varietatea circumstanţelor socio-economice din Europa. Solidaritatea este fundamentală. Reforma bugetului european ar trebui să ducă la schimbări în bugetele naţionale, iar cadrul legal al reformei bugetare trebuie să fie Tratatul de la Lisabona. Reforma bugetară trebuie să beneficieze de sprijinul opiniei publice pentru politicile europene. Elementele bugetare nu trebuie tratate separat, întrucât politicile sunt interdependente.

Partea de cheltuieli a bugetului UE este examinată pornind de la valoarea adăugată a intervenţiilor europene şi de la ce ar putea constitui bunuri publice europene. Acestea din urmă sunt date de priorităţi europene.

Politica agricolă comună (PAC) necesită reforma în linie cu presiunile globale şi de ordin intern. O presiune în creştere asupra cererii pentru produsele agricole pe fondul progresului economiilor asiatice; o presiune considerabilă asupra ofertei din cauza efectelor încălzirii globale asupra terenurilor agricole şi surselor de apă potabilă. Pământul de bună calitate şi apa sunt bunuri publice europene de importanţă majoră şi ar trebui gestionate ca atare. Situaţia curentă a PAC-ului este problematică, deoarece utilizarea resurselor ridică aspecte legate de optimalitate şi de echitatea socială. Răspunsul la ambele probleme nu este în mod necesar continuarea decuplării, deoarece această măsură nu pare să se încadreze bine în structura actuală de distribuire a plăţilor directe.

Reforma PAC ar trebui să considere următoarele aspecte. Fermierii sunt o categorie a societăţii, care este supusă puternic efectelor globalizării şi încălzirii globale. Capacitatea europeană trebuie va­lorificată astfel încât dependenţa de surse externe de aprovizionare cu alimente să nu devină excesivă. Problema majoră este cum definim activele (resursele) agricole în se­colul 21 şi care dintre ele sunt bunuri publice europene.

Reforma PAC-ului nu ar trebui să reducă fondurile alocate agriculturii. Ar trebui însă să se axeze pe o redistribuire a cheltuielilor. Sumele alocate ferme­lor cu o suprafaţă sub 5ha ar trebui să crească, în timp ce sumele alocate fermelor mari ar trebui reduse treptat. Direcţionarea fondurilor poate fi ameliorată prin trecerea de la obiective multifuncţionale la o distincţie clară a acestora. În contextul globalizării, al necesităţii de a reorienta şi dezvolta abilităţile populaţiei ocupate în agricultură, mai multe fonduri ar trebui alocate pilonului al doilea al PAC-ului, concentrat pe dezvoltarea rurală.

Politicile de R&D şi competitivitate ar trebui să considere faptul că finanţarea UE pentru R&D şi com­pe­­ti­tivitate are valoare adăugată. Eva­luă­rile de impact dovedesc randamente ridicate, dar există posibilităţi substanţiale de a obţine o eficienţă su­perioară. Există mai multe tipuri de R&D, mai multe tipuri de eco­no­mii bazate pe cu­noş­tinţe, şi mai multe tipuri de compe­titivităţi – în funcţie de nivelul de dezvoltare al sta­telor membre. Cheltuielile eu­ro­pe­ne cu R&D nu ar trebui să fa­vo­ri­ze­ze numai R&D-ului cu valoare adău­gată mare şi în favoarea ino­vării de produse

 “high-end”. Utili­za­rea fondurilor este la fel de importantă ca şi volumul lor. Este esenţial să investim

în centre de excelenţă pentru a combate emigraţia forţei de muncă cu studii superioare în cadrul Uniunii şi în afara acesteia. Este de asemenea extrem de important să existe libera circulaţie şi accesul

liber la cunoştinţe pentru a mări posi­b­­ilitatea de dezvoltare rapidă pe în­treg teritoriul Uniunii.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   reforma,   europene

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de