Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Summit-ul din decembrie 2006, Consiliul European a cerut Comisiei să desfăşoare o revizuire a bugetului Uniunii Europene până în 2008/2009 abordând în special Politica Agricolă Comună şi sistemul de resurse proprii.
La Summit-ul din decembrie 2006, Consiliul European a cerut Comisiei să desfăşoare o revizuire a bugetului Uniunii Europene până în 2008/2009 abordând în special Politica Agricolă Comună şi sistemul de resurse proprii. În septembrie 2007, Comisia europeană a lansat dezbaterea pe revizuirea bugetului UE, prin publicarea Documentului de Consultare (Consultation Paper). Textul de mai jos prezintă tezele de bază ale unui studiu elaborat de subsemnatul, Cătălin Păuna, Alina Ujupan şi Liviu Voinea privind reforma bugetului UE; studiul a fost prezentat în 18 martie la sediul Comisiei UE, la Bruxelles.
Politica de coeziune este supusă presiunilor cauzate de aşteptările stakeholderilor privind capacitatea acesteia de a răspunde la nevoi variate, de ameninţarea “re-naţionalizării” şi de atitudini politice care responsabilizează politica de coeziune pentru relocalizare. Opinia noastră este că alocaţiile pentru politica de coeziune ar trebui menţinute la acelaşi nivel şi chiar mărite. Politica de coeziune are valoare adăugată, însă este nevoie de o axare mai puternică pe rezultate decât în trecut. Dată fiind experienţa Irlandei şi a Spaniei, contextul politicii de coeziune ar putea servi drept cadru pentru ancorarea politicilor naţionale, în special în statele noi membre. FSC reprezintă un instrument important pentru accelerarea convergentei reale în Europa, dar nevoia de a îmbunătăţi alocarea şi eficienţa cheltuielilor publice rămâne o provocare de anvergură pentru multe state membre.
La nivel naţional este nevoie de îmbunătăţirea consistenţei şi de clarificarea direcţiilor strategice în materie de politici. Mai mult accent trebuie pus pe dezvoltarea de cadre financiare pe termen mediu şi de bugete pe programe, la care FSC ar trebui să fie parte integrală şi tratate similar cu celelalte resurse financiare. Ameliorarea capacităţii de absorbţie şi a efectivităţii FSC ar trebui să ducă şi la reforma ciclului bugetar anual în anumite state membre. Este necesar să se acorde mai multă atenţie ameliorării capacităţii administrative a beneficiarilor de FSC, în special la nivel sub-naţional, şi a autorităţilor de management. Randamentului economic al proiectelor de FSC ar trebui să i se acorde mai multă atenţie, ca şi dezvoltării capacităţilor de creare de proiecte. Pentru a ameliora relaţia dintre performanţa programelor şi resursele alocate din FSC, este necesară întărirea sistemelor de monitorizare şi evaluare.
Ca actor global, UE ar trebui să considere că o mai bună coordonare între statele membre ar duce la rezultate mai bune fără ca aceasta să necesite, automat, resurse sporite. Uniunea trebuie să aibă alonjă – să poată acţiona coerent şi rapid la nivel mondial. Aceasta presupune o politică externă comună, care să fie finanţată mai consistent. Asigurarea securităţii în Uniune şi pentru Uniune este un bun public european. Bugetul european ar trebui să contribuie în acest sens. Uniunea Europeană are nevoie să integreze mai bine politica energetică în cadrul acţiunilor sale externe şi să aloce mai multe resurse pentru asigurarea securităţii energetice. Proiectul Nabucco ar putea fi susţinut din bugetul Uniunii.
În forma actuală, sistemul de resurse proprii nu este optimal, în special deoarece mecanisme de corecţie au fost create pentru a răspunde la şi a ajusta dezechilibre ce ţin de trecut. Cheia unui sistem funcţional este pragmatismul. Din acest motiv, sistemul trebuie să mobilizeze resurse suficiente, să fie stabil, simplu şi echitabil. Un buget mai mare ar fi necesar pentru a contribui într-un mod adecvat la combaterea presiunilor Uniunii, însă fraude grave în gestionarea fondurilor europene împiedică o creştere a bugetului. Este necesară o axare mai profundă pe buna gestionare a fondurilor.
Contribuţiile la bugetul UE ar trebui să continue să fie finanţate în baza VNB. În condiţiile în care se va înregistra o ameliorare a managementului fondurilor europene, pe termen lung, bugetul ar trebui mărit şi noi resurse ar trebui adăugate celor existente.
Implementarea reformei bugetare ar trebui să se facă gradual, preferabil pe durata unui cadru financiar, pentru a evita crearea de dezechilibre. În plus, pentru un mai bun management şi pentru o responsabilitate mărită, perspectivele financiare ar trebui reduse la o durată de cinci ani, similară mandatelor Comisiei europene şi Parlamentului european.
Flexibilitatea mărită este o problemă care trebuie considerată pentru a răspunde mai bine situaţiilor neprevăzute. Ar trebui să fie posibilă existenţa unei rezerve europene sau a transferului unei anumite proporţii de fonduri între capitolele bugetare, în caz de nevoie stringentă.
