x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Reforma militara: o chestiune economica

0
Autor: Daniel Daianu 10 Ian 2007 - 00:00
Reforma militara: o chestiune economica


Cat se poate mari bugetul Apararii? Se poate merge cu accentul pe militari de cariera pana in panzele albe?

Doctrinele militare incearca sa se adapteze la provocarile secolului al XXI-lea. S-a vorbit mult in ultimii ani de flexibilizare, viteza sporita de interventie, utilizarea de tehnologii care sa economiseasca personalul uman. S-a facut apel mult la trupe speciale si noi tehnologii in interventia militara din Irak, care a fost si un teren de testare pentru noua politica sustinuta de fostul secretar american al Apararii Donald Rumsfeld. Nu comentez aici campania militara in sine, care, dupa mine, a fost mai mult decat defectuos conceputa. Ce ma intereseaza este riscul devenit aievea ca si o supraputere sa fie suprasolicitata de nevoile de trupe, ce sunt angajate pe mai multe fronturi simultan. Amintesc ca grosul trupelor NATO din Afghanistan este dat tot de americani.

Administratia Bush Jr a fost nevoita se faca apel la rezervisti (din Garda Nationala) pentru a usura povara trupelor din Irak. Aceasta m-a facut sa reflectez la limitele pe care le atinge o armata formata din militari de cariera, fie ei cat de bine pregatiti. Doctrina militara moderna accentueaza profesionalizarea armatei, militarii de cariera. Au aparut insa probleme in contextul razboaielor din Irak si Afganistan. O problema am evocat-o, a insuficientei trupelor, care arata ca armele, cat or fi de sofisticate, nu pot substitui elementul uman dupa dorinta. O alta problema este recompensarea soldatilor (a familiilor), mai ales cand teatrele de operatiuni sunt foarte periculoase. Seful statului major al armatei britanice, generalul Richard Dannatt, a facut o serie de observatii publice relevante in acest sens.

De ani buni s-a declansat si la noi o reforma militara care urmareste transformarea armatei intr-un corp operational format din soldati de meserie. De la circa 300.000 de soldati in decembrie 1989, armata romana avea la data primirii tarii in NATO aproximativ 100.000 de osteni; intentia era ca in acest an sa se ajunga la circa 75.000 de militari, din care peste 80% de cariera. Privind aceasta intentie, sunt doua repere ce merita sa fie examinate. Avem un venit/loc mult inferior celor mai multe dintre tarile NATO si bugetul public este considerabil mai mic, ca pondere in PIB (veniturile bugetare la noi sunt de circa 32% din PIB fata de peste 45% din PIB in numeroase state europene). Este de presupus ca pentru a face ca salariul unui militar sa fie atractiv, alaturi de o serie de avantaje materiale, ar fi necesara o reorientare masiva de cheltuieli bugetare catre armata. Mai ales daca periculozitatea activitatilor militare creste. Mai trebuie subliniata aici nevoia de logistica moderna si armament adecvat. A facut cineva aceste calcule intr-o perspectiva dinamica. Un alt reper este migratia cetatenilor romani catre tari din Uniune, pentru salarii mult superioare. Cat de realist este sa mizezi pe atragerea tinerilor in armata cand ei pot castiga peste o mie de euro pe luna, chiar mai mult, in nu putine tari din UE - adica de trei-patru ori mai mult ca acasa (sa stopezi plecarea lor timpurie din armata cand sunt atrasi de sectorul privat). Daca nu a fost facuta, ministrul Sorin Frunzaverde ar trebui sa ceara o analiza de impact.

Nu cred ca se poate miza pe trimiterea extinsa de soldati pe diverse fronturi - unde se castiga mult mai bine decat in tara - din dorinta de a le creste veniturile.

Ar fi o deturnare de la misiunea principala a armatei. Si nici nu putem miza pe voluntari veniti din tari mai sarace ca Romania. O rata de crestere economica inalta aduce cu sine venituri bugetare mai mari, care inseamna buget sporit pentru armata, dar chestiunea economica subliniata nu dispare.

Ar exista deci o arie de plasare a simbriilor militarilor care ar mentine atractivitatea armatei. Daca aceasta arie apare prea inalta, ce facem? Cat se poate mari bugetul Apararii? Se poate merge cu accentul pe militari de cariera pana in panzele albe? Nici nu avem un sistem de garzi nationale care, la nevoie, sa complementeze efectivele militare propriu-zise in mod eficace. Daca intrebarile de mai sus sunt corect formulate, era armatei ce face apel si la recruti nu este terminata.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de