x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Reforma statului: Doamne ajută şi scapă cine poate!

Reforma statului: Doamne ajută şi scapă cine poate!

de Miruna Munteanu    |    11 Apr 2011   •   19:12

Guvernanţii noştri par să fie adepţi fa­na­tici ai minimalismului. Mai puţine şcoli şi mai puţini profesori înseamnă, cică, un straşnic progres pentru edu­ca­ţia populaţiei – prioritate naţională, de altfel. Şi Sănătatea va profita – ni se spune – de pe urma unei „reforme” după aceeaşi reţetă. Până acum, ro­mânii s-au chinuit ca proştii fiindcă aveau prea multe spitale... Dar, gata, câr­macii înţelepţi ai naţiunii au găsit so­luţia să ne curme suferinţele.

Mai puţini medici înseamnă, automat, mai puţini pacienţi. Sigur, se vor înmulţi bolnavii. Dar nu pentru multă vreme. Fiindcă un alt mare avantaj al acestei „reforme” este accelerarea „ieşirilor din sistem”. Ceea ce va aduce economii majore nu doar la bugetul asigurărilor de sănătate, ci şi în sistemul de pensii. Se va rezolva şi dezechilibrul dintre po­pulaţia activă şi cea inactivă. Bomba demografică va fi în sfârşit dezamorsată, fără să fie nevoie de măsuri pentru încurajarea natalităţii. Populaţia României va întineri mult mai rapid, prin selecţie naturală.

Trăieşte cine are zile! Cam aşa s-ar putea rezuma programul sanitar al actualei Puteri. Despre alte for­me de asistenţă pentru persoane aflate în dificultate nici nu poate fi vor­ba. Traian Băsescu ne-a spus răs­pi­cat să ne scoatem din cap gărgăunii des­pre „statul social”. Emil Boc a am­pli­­­ficat semnalul transmis de la Co­tro­ceni şi ne-a dojenit că ne-am lăsat transformaţi de perfida Opoziţie într-o naţiune de pomanagii. „La mun­că, nu la întins mâna!” – ne stri­gă, indignat, premierul care a adus şo­­ma­jul pe culmi istorice.

Şi fiindcă pomana e treaba babelor pioase, nu a unui stat serios, strategii PDL au mai venit cu o idee: protecţia socială să fie pasată Bisericii! Să se spele popii pe cap cu enoriaşii pauperi, degrevând astfel funcţionărimea laică de o sarcină dificilă.

Din perspectiva puterii, manevra are două mari avantaje. În primul rând, induce percepţia că protecţia socială nu este un drept al cetăţea­nului, ci un hatâr la latitudinea su­biectivă a unor persoane. Un favor pe care trebuie să-l meriţi şi pentru care trebuie să fii recunoscător. Chiar dacă, de fapt, cei care îl oferă nu fac altceva decât să distribuie fonduri publice, colectate din taxele şi impozitele tuturor. Statul ne obligă la solidaritate, dar ne oferă în schimb doar o caritate facultativă, pe banii noştri...

„Pomenile” din bani publici nu vor cumpăra doar recunoştinţa amărâţilor care ar trebui să beneficieze, oricum, de asistenţă socială. E mai mult decât probabil că şi „intermediarii” acestui bizar sistem vor deveni brusc mai atenţi la semnalele puterii lumeşti. Trăim, doar, în ţara lui „cine împarte, parte-şi face”, şi nici slujitorii Domnului nu sunt feriţi de ispitele „ochiului dracului”. Chiar şi din motive complet altruiste, mulţi dintre ei ar putea fi uşor transformaţi în agenţi electorali...

×
Subiecte în articol: editorial