x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Regele chel

0
Autor: Andrei Bacalu 01 Apr 2011 - 16:21
Regele chel


Elegant accesoriu de modă, expresie a locului important ocupat în societate, uneori simbol religios, cel mai des mijloc de protecţie faţă de fenomenele meteorologice, umbrela ne însoţeşte de la începuturile istoriei. O întâlnim în sculpturile şi basoreliefurile din Ninive, „oraşul foarte mare” din Cartea profetului Iona, capitala impe­riului asirian, uimitor de asemănătoare cu varianta ei modernă, apărând de soare capul unui rege. Un rege chel.

La Persepolis şi la Takht-i-Bostan, anticii conducători ai Persiei sunt însoţiţi de servitori cu umbrele în timp ce se îndeletnicesc cu vânătoarea de cerbi. Egiptul antic ne rezervă surpriza umbrelei ataşate unui car triumfal sau ţinută de oficianţi ai ceremoniilor religioase pentru a proteja statuile zeilor. Acelaşi tratament era aplicat atât regilor, cât şi membrilor mai importanţi din anturajul lor.

Umbrela, care poate fi închisă sau deschisă, avea să fie un accesoriu indispensabil femeilor elegante din Grecia antică, purtat fie de doamna cu pricina, fie de o sclavă. În timpul marilor festivaluri, precum Panathenaea, fiicele cetăţenilor străini erau obligate să poarte umbrelele nobilelor doamne ateniene, recunoscându-şi inferioritatea. Un bărbat cu umbrelă era consi­derat efeminat, în cel mai bun caz. În comedia lui Aristofan, „Păsările”, Pro­meteu însuşi foloseşte o umbreluţă pentru a se deghiza în femeie.

Mai apoi, în Roma antică, folosirea umbrelei de soare şi de ploaie este la fel de răspândită la femei şi la bărbaţi, efeminaţi sau nu. Marii poeţi, precum Ovidiu, Martial sau Juvenal, o pomenesc foarte des şi nu uită să men­ţioneze că într-o gospodărie servitoarea care ţinea umbrela stăpânei ocupa o poziţie privilegiată. Istoricul Gorius afirma că romanii au preluat umbrela de la etrusci, la care apare deseori pe vasele de ceramică şi mai apoi pe bijuterii şi camee.

La civilizaţiile orientale, umbrela a avut aproape peste tot rolul de simbol al regalităţii sau cel puţin al unui rang înalt. Primul document în care este citată o umbrelă extensibilă apare acum 2.000 de ani, când împăratul Wang Mang comandă una pentru trăsura sa. Invenţia pare însă să fie mult mai veche, fiind menţionată în Zhou Li, un vechi manual de etichetă folosit de curtea imperială, în diferite cărţi de oracole şi în povestiri.

Epopeea indiană Mahabharata ne spune că umbrela a fost oferită eroului Jamadagni de Soare, care se temea de săgeţile luptătorului. Călătorii descriu tronul Mogulilor încadrat de patru umbrele şi pomenesc formularea: „Rege al elefantului alb şi stăpânul a douăzeci şi patru de umbrele”. De altminteri, regele era salutat şi ca „stăpânul marilor conducători care poartă umbrele”. La rândul lor, aztecii se făleau cu umbrele din pene şi aur, „pantli”, pe care aveau dreptul să le poarte numai generalii armatei.

În Europa medievală, umbrela nu pare să fi fost prea răspândită, oamenii se apărau de ploaie învelindu-se cu mantia. Abia mai târziu, în secolul al XVII-lea, încep să apară umbrele elegante, aduse din China sau de pe alte meleaguri exotice. Printre primii utilizatori, unul cu adevărat celebru, Robinson Crusoe, a cărui umbrelă făcută din piei de animale a devenit obsesia  ilustratorilor de toată mâna.

Epoca victoriană ne aduce umbrele scumpe şi incomode din lemn şi prevăzute cu fanioane de balenă. Încetul cu încetul, oţelul şi materialele plastice încep să fie folosite pe scară largă, iar în 1969 Bradford E. Phillips obţine primul patent al umbrelei pliabile. Apare un obiect de consum cu o enormă piaţă globală. Produse mai cu seamă în China (oraşul Shangyu se poate lăuda cu peste 1.000 de fabrici de umbrele), banalele obiecte continuă să fie patentate în ritmul de 3.000 pe an şi dau de lucru multor examinatori din US Patent Office. Producătorii au început să nu mai accepte propuneri nesolicitate. Umbrelele par atât de banale, încât oricine crede că se pricepe la ele, dar e greu să apară o idee nouă, originală.

Şi totuşi secolul al XX-lea a fost martorul naşterii unei umbrele neobişnuite, care poate lansa cu ajutorul unui dispozitiv pneumatic o capsulă de ricin, surprinzător, substanţă otrăvitoare. A fost folosită în ziua de 6 septembrie 1978 (ziua de naştere a lui Todor Jivkov) pe Podul Waterloo din Londra împotriva disidentului bulgar Georgi Markov, care a murit peste puţine zile. A urmat o altă tentativă de asasinat, nereuşită de data aceasta, în metroul parizian, împotriva ziaristului Victor Kostov, spre sfârşitul războiului rece.

Oare cine dintre cei care au avut de a face cu umbrela, începând cu regele chel din Ninive, ar aproba varianta bulgărească?

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de