Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au fost multi ani impreuna, au facut multime de acareturi, dar ceva, ceva... nu mai este: nu mai este iubire, nu mai este caldura, nu mai este bucurie. Sunt ca niste forme concrete, ce se misca nefericite printr-o relatie, iar singura legatura dintre ei pare a fi nefericirea insasi. Doi nefericiti intr-o relatie nu pot simti fericire, asa ca... unul vrea sa plece. Unul vrea sa se rupa. Unul simte ca nu mai poate. E vorba despre un cuplu.
El nu mai poate: de fapt, e rupt, deja, e plecat cu sufletul, chiar daca nu spre cineva anume. "Daca pleci, eu ma sinucid", ameninta sotia. E un caz pe care-l stiu eu, dar in alte situatii se poate sa fie invers, insa asta are mai putina importanta, caci situatia este doar un model, pe care il folosesc azi cu scopul de a intelege libertatea si constrangerea, sufletul si ratiunea si, nu in ultimul rand, notiunea de liber arbitru sau sfintenia libertatii de alegere. Lumea noastra pare a fi marcata profund, dureros si puternic de aceasta "energie a constrangerii", de o stare de constiinta, care nu poate ingadui libertatea celuilalt.
E un egosim aici, o stare care dovedeste ca nu intelegem dreptul sfant la libertate. Costul acestei neintelegeri are consecinte dintre cele mai diverse, ia forme dintre cele mai stranii si neasteptate si intotdeauna se resfrange si asupra celui care ingradeste libertatea de alegere. Gelozia este o forma de amenintare, o forma de frica, un fel in care ii spunem celuilalt "vreau sa fii numai cu mine; nu ingadui sa fii fericit cu altcineva". Cu alte cuvinte, nu ai dreptul sa alegi cum anume te simti fericit, dar daca esti nefericit cu mine, ramai asa, eu vreau sa ramai si nefericit, dar sa fii cu mine. Sa fie asta iubire? Sa fie frica de a-l pierde pe celalalt iubire? Sa fie amenintarea o forma de iubire sau in toate acestea nu-i decat constrangere, obligatie, o exercitare diabolica a propriei vointe si o implinire fortata a propriilor dorinte? Consecinta inabusirii libertatii de alegere are un efect instantaneu; suferinta si ingradirea propriei libertati.
Emotiile negative, care-l insotesc pe cel gelos, pe cel care vrea doar ce vrea el, apar imediat in traire si-l tortureaza efectiv pe cel care fura libertatea altuia. Pentru multi oameni, tortura interioara se transfera in comportamente regretabile, in crime, in agresivitate, violenta si dorinta de a-l distruge pe cel care nu mai vrea sa fie nefericit langa cel nefericit. Pentru propria libertate emotionala, pentru eliberarea de emotiile negative, distructive si grave avem nevoie sa intelegem libertatea de alegere a celorlalti. Copiii, sotii, sotiile, prietenii, parintii, fiecare fiinta care respira pe lumea asta are dreptul sfant de a alege si a fi constienta de alegerea sa. Noi ramanem prizonieri ai inconstientului atata vreme cat nu intelegem libertatea de alegere, iar inconstienta si suferinta, violenta si distrugerea poarta acelasi semn, sunt forme ale aceleiasi neintelegeri.
Noi iubim abia atunci cand cel iubit este eliberat de orice obligatie in relatia cu noi. Suferim (si, probabil ca suferinta din dragoste este o cerere de tipul "iubeste-ma, chiar daca nu simti asta") atunci cand ne deranjeaza lipsa de iubire a celuilalt. Taina existentei sta tocmai in intelegerea faptului ca cel care nu ne iubeste ramane cu noi atata vreme cat nu iubim si nu ne iubim. Cand cel care nu ne mai iubeste vrea sa plece, avem in fata sansa de a iubi si sansa de a ne dezlega de propria nefericire.
