x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Renaşterea încrederii – "Buturuga mică răstoarnă carul mare"

0
Autor: Petre Roman 29 Ian 2009 - 00:00

Toate strategiile şi măsurile care au ca obiectiv impulsionarea economiei şi ieşirea din criză vizează în esenţă crearea încrederii: a oamenilor, agenţilor economici şi investitorilor.



La baza reuşitei unor planuri de relansare economică se află întotdeauna un înalt coeficient de încredere. Un capitalism fără încredere este, aşa cum arată marii economişti de la John Stuart Mill la ultimul Premiu Nobel, Paul Krugman, un capitalism în profundă criză. În România capitalistă de azi, încrederea în sistem nu are cum să funcţioneze. Sistemul de "încredere" practicat la noi în ultimii (cel puţin) 10 ani a fost cel al evaziunii fiscale sistematice nu doar tolerată, ci chiar susţinută când a fost vorba de dubioase averi, al înşelării statului prin practicile generalizate de căpuşare a banilor şi avuţiei publice, al înşelării consumatorilor prin preţuri monopolistice impuse de marii distribuitori nesupuşi concurenţei normale de piaţă. Ca rezultat, pierderile sociale au fost atât de mari încât nerealizările în materie de infrastructuri de tot felul, de la autostrăzi la canalizare, de la reţele şcolare la reţele de spitalizare, să ne situeze şi astăzi în coada Europei.

Vă veţi întreba: care e legătura între pierderi şi nerealizări? În fapt, pierderile au fost uriaşe resurse de bani şi mijloace prăduite şi risipite şi care,
evident, nu au mai intrat în ciclurile normale de investiţii. Mişcarea economică a banilor care – investiţi sub reguli şi lege – putea produce o vastă avuţie socială  a devenit un cerc vicios al administrării ineficiente şi infracţionale a ţării. Pierderile sub formă de hoţie şi nepăsare nu au fost întâmplătoare, pe când virtutea utilizării banilor publici cu grijă şi dragoste de ţară a fost abandonată sau chiar luată în râs.

Avem o nevoie urgentă şi maximă de un sistem de refacere a încrederii prin reguli cinstite şi sisteme de verificare şi control necontaminate de şpagă. Avem nevoie de instituţii prin care să se dea socoteală pentru cheltuirea banilor şi alocarea resurselor statului. În capitalism, lanţul încrederii nu e în nici un caz lanţul şpăgii! Dacă (mai) vrem să aşezăm la temelia vieţii economice din ţara noastră virtuţile incontestabile ale pieţei şi în acelaşi timp să realizăm o distribuţie mai echitabilă (pentru mai bune şosele, transporturi publice, educaţie şi învăţământ, sănătate şi justiţie) e obligatorie schimbarea regimului de administrare a ţării. Românii trebuie neapărat să fie conştienţi cât de adevărată e zicala Buturuga mică răstoarnă carul mare. "Carul mare" al împletirii administrării banilor (de la Guvern la Primăriile săteşti) cu afacerile de jaf cât se poate de anti-piaţă poate fi răsturnat de cetăţeni de îndată ce nu-şi vor mai da încrederea pe declaraţii politice şi poze urmate de minciună şi nu de fapte. Constituţia prevede imunitatea parlamentarilor pentru declaraţii politice, dar în nici un caz asta nu înseamnă liber la minciună şi înşelăciune.

Haideţi să facem un exerciţiu public simplu şi la vedere: cine (politician) ce promisiuni a făcut şi ce a rezultat până astăzi. Al doilea exerciţiu public ar fi: care instituţie a statului (de justiţie sau de control şi supraveghere) a raportat că şi-a îndeplinit obiectivele şi ce avem în realitate. Ar fi vorba, la urma urmelor, de un mare audit naţional, politic şi instituţional.
Este el posibil? Ce părere aveţi?
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de