x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Renasterea liberalismului romanesc

0
26 Dec 2004 - 00:00

Liberalismul politic al epocii actuale este direct legat de amintirea experientelor autoritare si de resurectia democratica a ultimelor decenii.

Click pentru a mari imaginea
Exista astazi in Romania o directie intelectuala si practic-politica ce se revendica din acele traditii si idealuri opuse patosului ideologic radical, forme de gandire si actiune care asaza libertatea in centrul demersului politic si economic. Comunismul si fascismul au fost mai presus de orice expresii ale ostilitatii in raport cu modernitatea liberala, deci acea parte a mostenirii Luminilor care refuza dogmatismele de orice fel si insista asupra pluralitatii inevitabile a existentei umane. Nu cultul unui mitologic progres istoric defineste liberalismul, ci, dimpotriva, recunoasterea faptului ca traim intr-o lume plina de posibilitati, ca ne intalnim in alegerile noastre cu mai mult decat un zeu sau un demon (spre a relua aici imaginea propusa candva de Max Weber). Gandirea liberala respinge asadar monismul determinist. Sau, daca ar fi sa ma refer la o faimoasa distinctie explorata de Isaiah Berlin, as spune ca liberalii sunt vulpi, asadar stiu mai mult de un lucru, cata vreme adversarii lor totalitari sunt arici, obsedati de o singura "Idee", dispusi sa sacrifice nenumarate destine umane intru atingerea unui scop pretins sacru. Cum scria candva Albert Camus: "Nici unul din relele pe care totalitarismul sustine ca le suprima nu este mai rau decat totalitarismul insusi".

Liberalismul nu este doar o doctrina, ci si un program politic, economic, social si moral, asociat cu ascensiunea individualismului civic in epoca moderna. Accentul cade asadar in aceasta viziune pe individ si drepturile sale, stat de drept, participare universala, respectul procedurilor si posibilitatea tragerii la raspundere a functiei publice. Traditia liberala insista asupra suveranitatii populare ca alternativa la absolutism, tiranie sau etatism oligarhic. In secolul douazeci, inamicii liberalismului s-au recrutat din randul miscarilor totalitar-colectiviste pentru care individul se subordoneaza autoritatii unei himerice "vointe colective". Tin sa amintesc aici o serie de contributii romanesti la regandirea liberalismului, intre care scrierile unor Adrian Marino, Alexandru George, Alexandru Paleologu, Sorin Antohi, Cristian Preda, H.-R. Patapievici, Aurelian Craiutu, Alina Mungiu-Pippidi, precum si atat de necesarul volum de dialoguri dintre Valeriu Stoica si Dragos-Paul Aligica, "Provocari liberale", aparut in 2003 la editura Humanitas.

Principala valoare pe care o sustine proiectul liberal este aceea a libertatii. Ceea ce nu inseamna ca se pierde din vedere semnificatia altor valori, intre care egalitatea si echitatea (inainte de toate in plan economic si social) joaca un rol esential in constituirea a ceea ce se numeste "societatea buna" (the good society). Liberalismul priveste libertatea in chip diferentiat, distingand intre libertatile pozitive (de asociere, de expresie, de informare) si cele negative (deci acelea care protejeaza individul de intruziunile unui guvernamant omniprezent si cu ambitii de mereu crescand control). Fara a fi unica ideologie a societatii deschise, liberalismul este la ora actuala o modalitate privilegiata de raportare interindividuala, fiind expresia unui consens legat de universalizarea principiului egalitatii in fata legii. Liberalismul fricii, concept formulat de ganditoarea americana Judith Shklar, este asadar inradacinat in constientizarea primejdiilor totalitare si a riscului repetarii unor experimente terorist-utopice pe cat de repugnante etic, pe atat de distructive din punct de vedere social, cultural si general-uman.

Pe de alta parte, nu este suficienta existenta institutiilor democratice ori a alegerilor libere pentru ca o societate sa fie cu adevarat deschisa. Un ethos democratic, deci o vointa a cetatenilor de a lupta pentru mentinerea democratiei si o imbratisare a principiilor tolerantei si increderii sunt necesare pentru ca pluralismul sa tina piept demagogiilor populiste. Cinismul, coruptia si populismul colectivist sunt azi, la fel sau poate mai mult decat in trecut, factori capabili sa submineze ordinea liberal-democratica. Orice societate democratica are nevoie de existenta unui "trecut utilizabil", a unui univers de memorie din care fortele favorabile pluralismului sa-si poata extrage resurse ideatice, simbolice si emotionale. Legitimitatea liberalismului in Romania postcomunista provine din experienta democratica reala a acestei tari, inclusiv a perioadei interbelice, cand diversele trairisme mistic-revolutionare, pe de o parte, precum si radicalismul comunist pe de alta, se angajasera intr-un razboi total impotriva valorilor civic-constitutionale. Era vorba de acea directie de sorginte pasoptista atacata furibund de extremele politice convinse ca democratia era un sistem perimat. Aceasta orientare liberala a fost prigonita sistematic in anii comunismului, insa a renascut dupa 1990 in confruntarea ideologica directa cu fortele nostalgic leniniste, precum si cu cele nationalist-xenofobe. A mentine firul traditiei democratice, a afirma demnitatea acesteia si a rezista noilor ofensive autoritariste, iata sensul vital al actiunii politice la ceasul istoric al unificarii europene.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de