x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Repetiţiile

0
Autor: Cristina Bazavan 04 Iul 2009 - 00:00

"Nu pot să fac repetiţii dimineaţa. Creierul meu seamănă cu un mal de ocean după furtună. E important ca nimeni să nu pătrundă pe plaja mea." Pentru oricare pasionat de teatru sau film, lumea din spatele unui spectacol e plină de magie. Laboratorul în care se prelucrează emoţii şi vieţi, în care se schimbă înfăţişări şi voci, e doar un prim nivel al "culiselor" unei asemenea producţii.



Nivelul superior este cel al muncii actor-regizor, al energiilor care se formează între ei şi care fac ca din interiorul fiecăruia să iasă la suprafaţă lucruri pe care nu le-ar fi bănuit nici ei. Acolo e magia adevărată, transformarea pentru care - uneori - nici actorii sau regizorii nu au explicaţii.

Ca spectator obişnuit e greu să pătrunzi în zona această intimă care cuprinde minţile creatorilor de teatru sau film. A făcut-o George Banu într-o carte eveniment Repetiţiile şi teatrul reînnoit - secolul regiei (Editura Nemira).

Citatul din deschiderea acestui text se găseşte în carte şi îi aparţine lui Andriy Zholdak, regizorul rus care a uimit Europa cu piesele sale. Zholdak a montat la Sibiu Viaţa cu un idiot şi Othello, iar din stagiunea următoare tot la Sibiu va mai regiza o piesa. "Prefer textele lungi. Pentru un artist bun e nevoie de mult text, unul prost are nevoie de puţin text, unul foarte prost nu are nevoie de text deloc", spune Andriy Zholdak în cartea lui George Banu.

Unul dintre cele mai frumoase fragmente din carte se referă la travaliul actor regizor. "Munca se face cu efort, munca se face cu angoasă, munca se face în suferinţă şi, evident, există uneori momente de tensiune. Mă gândesc adesea să mă las de regie ca să nu mai îndur toate astea, e insuportabil. E ca o boală foarte penibilă, oarbă, dureroasă şi ştiu foarte bine, pentru toate persoanele care participă la spectacol e acelaşi lucru, şi că în realitate nu ştim exact ce facem. E ca atunci când facem un copil, nu ştim ce facem. şi, deci, cum să fii responsabil la sfârşit şi să fii judecat pentru ceva care te depăşeşte complet?", spune regizorul francez Daniel Jeanneteau în interviul cu George Banu.

Cartea se găseşte deja în librării şi poate fi un exerciţiu util şi pentru responsabilii din Ministerul Culturii sau cel al Muncii care - acum câteva luni - vroiau să renunţe la veteranii din teatre. "Ca tânăr regizor ş aveam 29 de ani ş nu poţi şti ceea ce actori de 40, 45, 55 sau 75 de ani ştiu sau, în orice caz, detectează. Pot să imaginez din punct de vedere teoretic, dar corpul meu... nu înţelege." Lorent Wanson, regizor francez, 42 de ani.

O experienţă de neratat.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de