x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Republica prezidenţială de snow-mobile şi-o cinzeacă

0
Autor: Victor Ciutacu 05 Ian 2009 - 00:00

PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Între două ture pe snow-mobile şi-o cinzeacă de ploşniţă, e şi preşedinte, şi premier, şi comandant suprem al forţelor armate, şi şef al serviciilor secrete, şi vedetă tv.



Dacă mai avea cineva vreo îndoială că adevăratul premier al României este Traian Băsescu, îmi place să sper că "informalele" de sfârşit de 2008 şi început de 2009, de la Palatul Victoria şi de la Foişor, au risipit orice urmă de dubiu. Glorificat subit, la comandă, de toţi nescrişii cu pretenţii de analişti politici care visează să împuşte călduţ francul de buget, Emil Boc, care nici până acum n-a binevoit să demisioneze din funcţia de primar al Clujului, a făcut doar un upgrade politic. A sărit, împins de la spate după retragerea penibilă şi aranjată a lui Theodor Stolojan, de la statutul de goarnă a preşedintelui României la cel de substitut de prim-ministru cu drept de semnătură pe actele normative. De oricâtă bunăvoinţă aş încerca să dau dovadă, nu-s legat la ochi să nu observ că ora exactă se dă numai de la Cotroceni. Profitând de disperarea de a ajunge la putere a PSD şi de slugărnicia PD-L, precum şi de foamea de bani a ambelor formaţiuni politice, Jucătorul şi-a văzut visul cu ochii. Şi beneficiază din plin de el, trăindu-l cu voluptate. Între două ture pe snow-mobile şi-o cinzează de ploşniţă, e şi preşedinte, şi premier, şi comandant suprem al forţelor armate, şi şef al serviciilor secrete, şi vedetă tv. Mai are doar să devină preşedinte al Academiei Române şi selecţioner al echipei naţionale de fotbal, că-n rest a cumulat cam toate poziţiile disponibile prin fostul stat de drept.

Traian Băsescu nu e nici prost, nici vreun ageamiu politic. E doar avid de putere şi lipsit de scrupule în atingerea scopurilor sale. Evident că această concentrare vizibilă a puterii politice şi informative în mâinile sale, într-un an cu alegeri pentru cea mai înaltă dregătorie publică, urmăreşte înnoirea în forţă a mandatului său de preşedinte al României. Numai că, dată fiind criza economică mondială care nu ne mai poate feri în 2009, oricâte scamatorii ar mai presta politrucii noştri pe scena politică televizată în prime time, arma şefului statului are două tăişuri la fel de ascuţite. Dacă ţara va merge prost din punct de vedere economic în cursul anului care tocmai a început, nu va mai avea absolut nici o scuză de invocat şi nici pe cine da vina înaintea scutinului prezidenţial. El a adus altădată hăituitul PSD în coaliţie cu PD-L, el şi-a pus pupilul premier şi muza blondă ministresă, el a girat revenirea la Palatul Victoria a jumătate din hulitul Cabinet Năstase, el dă buzna la Guvern şi arată că face cărţile.

Cât despre povestea cu greaua moştenire, de această dată liberalo-udemeristă, pe care văd că deja au început s-o vânture activiştii coaliţiei celor patru trandafiri, regret, dar nu ţine de foame. Care foame constituie, în orice ţară din lume, un motiv decisiv de câştigat sau, dimpotrivă, de pierdut alegeri. Ca să le câştigi într-un asemenea context, ne-a învăţat pe noi istoria, trebuie ca în campania electorală să dai vina pe alţii. Şi cine pot fi acei alţii când tu eşti în toate, ai tăi sunt la caşcaval, iar duşmanul de clasă ţi-e partener de coaliţie de criză? Aşa că rămâne, dacă nu cumva s-au inventat miracole politice în noaptea dintre ani, varianta guvernării responsabile de un an, fără vânătoare politică reciprocă, pe care s-o gireze tătucul cel preocupat de soarta ţărişoarei şi de viitorul ei luminos. Că n-are omu’ Constituţie care să-i permită ingerinţa directă în subiectele de politică internă, cu excepţia formalelor consultări, aproape că nici nu mai contează. Pesediştii-s orbiţi de mirajul împărţirii ţării pe din două şi par a fi uitat că-s datori propriului electorat măcar cu un candidat la preşedinţie, opoziţie parlamentară aproape că nu mai există, iar media aleargă cu disperare după paralele bugetare necesare supravieţuirii pe timp de criză. Aşa că nici măcar nu prea are cine să cârâie prea tare că ne transformăm ­ încet, dar sigur şi fără convulsii ­ într-o republică prezidenţială de toată frumuseţea.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de